Popas in toamna.

Am ales poza de alaturi din diverse motive.Unul ar fi faptul ca se potriveste cat de cat cu versurile de mai jos,iar al doilea motiv care este si cel principal,acolo este locul unde au luat nastere cuvintele,versurile,poezia de mai jos.


In drumul meu catre linistea suprema
A locului lipsit de viata si simtiri,
M-am oprit in reculegerea gandurilor cea demna,
Sa stau sa cuget la tine in trecutele amintiri.

Precum natura in al ei ciclu permanent
Se opreste in toamna,melancolie si culori
Si-si asteapta resemnata somnul in mormantul existent
Printre locurile ce starneau candva fiori.

La fel mai poposesc si eu acum,
Cu privirea la peisajul vietii ce-a fost odat',
La iubirea ta ce s-a transformat in scrum,
La locul in care voi fi ascuns si ingropat.

Gandurile ma napadesc haotic si neincetat
Aidoma frunzelor ruginite ce danseaza in tristete,
Sa ma ridic,sa plec catre locul predestinat
Unde inima mea curand are sa inghete?

Sa te astept?...probabil c-am obosit.
Probabil ca deja pe mine m-ai uitat.
Macar putin daca tu m-ai fi iubit,
De cavoul rece eram indepartat.

Si eu,si toamna,dar ce pacat.

Si ce pacat.

Iar acum cand cuvintele au fost rostite

Cand de povara iubirii am fost eliberat,

Ganduri si vise dorite si ne-mplinite,

Toate imi spun, ce pacat.

Ai fost cea care mi-a tinut inima in viata

Ai fost cea care intotdeauna a contat,

Ai fost cea care a spart a inimii mele gheata,

Ai fost doar tu, si ce pacat.

Acum giulgiul adormirii peste inima va fi intins.

Sau poate ca funerariile deja s-au programat.

Iar doliul negru cu cruzime a inchis

Poarta dragostei,si inima imi spune,ce pacat.

Chipul tau imi va ramane vesnic amintire

Atunci cand vreau sa zambesc,sa urlu si sa tac.

Dar s-a stins  usor si ultima flacara de iubire,

Si toate imi spun din nou, ce pacat.

Banca amintirii

Pe banca amintirii stau si imi privesc launtrul
Incerc sa gasesc rostul simtirilor straine,
Doresc sa imi dau seama,e rasaritul sau apusul
Sentimentelor ce ma leaga atat de dureros de tine.


Cand ai plecat din a mea lume,
In diferite feluri am incercat sa te uit.
Intentionam sa-mi scriu chiar memoriile postume,
Sa ti le daruiesc ca pe-un trist,amar avut.

Afirmam adesea ca inima mea nicicand nu va fi atinsa
De dor,de iubire,de ganduri si insomnii,
De patura trezirii ce asteapta sa fie intinsa
Peste tot ce eu numeam candva vesnicile amintiri.

Dar destinul numai feste mi-a jucat.
Te-a adus in calea mea cand ma asteptam mai putin
Iar acum de langa mine mi te-a luat.
Si tot ce mi-a ramas e banca amintirii si-un suspin.

Inger deghizat

M-ai zarit in acea noapte,
M-ai ademenit cu scumpe soapte.
Pareai un inger dintre stele
Destinat sa-mi intre in gandurile mele.

Am incercat sa ma impotrivesc,
Chipu-ti sa nu il mai privesc.
Erai intrata in al meu destin
De al tau mister imi era plin.

M-ai sedus cu soapte in pacat.
Sufletu-mi de tine luat si purtat.
M-ai zavorit in iubirea inchisoare.
Lacrimile-mi erau acum amare.

Rugi sfinte si cuvinte
Asteptau demult rostite
Sa le dau nascare era momentul
Sa te uit imi era testamentul.

Un inger deghizat ai fost,
Cu promisiuni ce-aveau atunci un rost.
Dar ruga-mi sfanta a invins
Ceul de mine te-a desprins.

De sub teiul cel umbros

Iar acum, cand prostern privirea pe-aceasta hartie,
Iti zaresc scrisul lung si apasat.
Clipe lungi au trecut sa-nteleg aceasta anomalie,
Dar totul era simplu,de langa mine aplecat.

Ti-ai exprimat dorinta si tristetea,
Hotararea pe care ai luat-o nevoit.
Spui ca-ti vei amintii iubirea si blandetea
Pe care ti le-am daruit necontenit.

Imi cereai sa te inteleg,
Sa iti scuz acest gest nebun,
De juraminte eu sa te dezleg,
Sa nu te-astept nicicand la drum.

In incheiere mi-ai multumit frumos
Pentru intelegere si respect.
Dar de sub teiul nostru cel umbros
Nu voi inceta sa te astept.

Tot ce a contat

Cand ne-am intalnit astaseara
Mi-am amintit de tot ce a fost.
De emotiile mele de primavara,
Pe care tu mi le starneai atunci c-un rost.


Dar au trecut doi ani de-atunci.
Tu te-ai schimbat,eu m-am schimbat.
Acum doar imi amintesc de-acele clipe dulci.
Uneori ma intreb:oare chiar s-a intamplat?

Privesc la tabloul intiparit in minte
In care noi doi eram zugraviti.
Doar o poza am sa-mi aduca aminte
Ca amandoi eram atunci fericiti.

Si timpul prieten niciodata nu mi-a fost.
Ca un grabit netrebnic a zburat.
Amintirile nu mai au nici un rost,
Din lumea mea,timpul mi te-a luat.

Am ales sa-ti scriu aceste randuri
Din amintirile noastre,din indepartat.
Sa-ti prostern ale mele ganduri.
Ca doar tu esti singura care a contat.

Iubire de neatins

Te plimbai in acea noapte densa
Printre mormintele zugravite in tristete
Chipul iti era palid,expresia iti era plansa
Tot ce emanai era o singura blandete,
O blandete neatinsa.

Lacrimile-ti erau secate
Precum raul intr-o arsita cumplita.
Stelele,luna,cerul erau acum imbracate
In sumbrul doliu de dragoste ranita
Insa tu tot in frumusete impodobita.

Te urmaream din neantul asfintit.
Sa te strig,degeaba,nu imi era permis.
Printre stele acum eu zaceam inchis
Si cat de mult pe tine te-am iubit.
Iar tot ce zaresc ramane de neatins.

Visul amintirii

Te-am zarit la brat cu el
Mergeati pe-acea poteca.
Pe deget iti reflecta un prea frumos inel
Ce parea dintr-o alta epoca.

Am vrut sa te strig,sa-ti prezint al meu salut
Nascut din umbritu-mi suflet.
Dar curaj eu n-am avut.
Doar inima era cea care scotea un jalnic urlet.

Mi-ai amintit de zilele trecute
In care noi doi ne plimbam aievea
In parcul cu trandafiri si suspine intrerupte,
La bratul tau,eu eram acela.

Dar acum,am ramas doar cu amintirea.
Bajbaind prin al nostru vis trecut.
Am fost un prost,nu ti-am pretuit iubirea
In vremurile cand te-aveam in al nostru asternut.

Si rau imi pare ca acum eu te-am pierdut.

Sentiment strain

Am auzit cuvinte marete despre ale tale insusiri.

Am vazut reactii la ale tale impliniri.

Am cunoscut schimbari in suflete de neatins.

Insa al meu tot intre gratii imi este prins.

Te-am zarit in nuante si tablouri.

In povesti cu finaluri fericite.

In carti de drama cu sinucideri si amoruri.

In  juraminte depuse si’mplinite.

Din sufletu-mi nicicand nu ai plecat.

De fapt,el nu te-a gustat vreodata.

Te-a cunoscut din definitii si pacat.

De intalnit,nu te-a intalnit nici macar odata.

Ti s-a spus demult: iubire.

Probabil alt nume nu te-ar fi cuprins.

Dar pentru mine vei ramane o utopie.

Sentiment strain,asa eu te-am descris.

Gand nostalgic dupa vremi demult apuse.

Probabil sunt persoane care sunt multumite( si bravo lor) de epoca in care s'au nascut.De epoca in care Providenta a ingaduit sa ia nastere.Ei bine eu nu ma aflu printre acei oameni multumiti si asta o zic spre rusina mea.Mi'ar fi suras ideea sa ma nasc acum vreo 5-6 decenii in urma.Mai exact in 1953.Am o slabiciune pentru acel an.Acum as fi batran.Insa as putea spune ca mi'am trait tineretea intr'o era mai putin intunecata ca cea din prezent.Bineinteles ca si in acea perioada erau dezavantajele vremii.Nu vorbesc acum de regime comuniste sau democratice.De tehnologie avansata sau primara.Ci de caractere si diferente dintre caractere.Inainte sa imi exprim gandul,subliniez.ii doar parerea mea si felul cum vad eu lucrurile.In acea perioada erau promovate valori inalte.Era promovata scoala absolvita in mod corect si pe buna dreptate.Pirateria si plagiatul nu erau la ordinea zilei.Librariile erau pline de tineri studenti si oameni de toate varstele dorinci de lectura si nu de ceaiuri cu tot felul de arome sau de un adapost impotriva ploii de afara.Muzica de altfel,avea substanta calitatii.Nu vreau sa fiu inteles gresit ca acum nu se produce muzica buna,dar fiind mai conservator tind catre acel stil(si repet,nu condamn era si obiceiurile actuale).Mi'ar fi placut sa merg pe strazile pavate catre facultate,liceu,lucru,sa aud vesti,sa vad afise privind concerte cu formatii consacrate precum Phoenix.Revenind la caractere si diferente dintre caractere,directorul se demitea sa vorbeasca cu muncitorul de jos.Profesorul lua pranzul cu elevul la cantina scolii,iar femeile si barbatii nu erau avantati(intr'o masura asa de mare ca acum) dupa ceea ce izbeste ochiul si portofelul.As continua cu foarte multe idei si ganduri nostalgice dupa o vreme  in care nici macar nu existam,insa somnul,si oboselile acumulate de alungul zilei ma doboara.Posibil sa revin candva la acest gand.Iar celor ce sunt multumiti si incantati de aceasta epoca a fibrei optice,toata stima si felicitarile mele.

Inghetat sfarsit.

Poezie nascuta in urma cu aproximativ 365 de zile.O postare pe blog putea fi posibila doar in conditiile in care termometrul ia valori si ganduri negative,microbii si mustatiile sunt inghetate,iar cearceaful alb define giulgiul ierbii fosta candva verde.Se intrepratund doua idei:prima ar fi scena vizuala care poate fi vazuta de orisicine,iar actul doi din spatele cortinei prezinta scurtmetrajul din sufletul poetului.Iar acum pofta buna ochilor si sufletului:

Flori de gheată-mi bat la geam
Si-mi spun că vara-i departe.
As vrea să ies, să lupt cu-acest troian
Dar tot ce-mi doresc sunt doar iluzii desarte.

Totul miroase-a "nimic"
În fată am o imagine lugubra
Un strop de soare a-as vrea, un pic,
Dar o voce-mi spune: “Taci si-ndură!”

Ma complac în crunta amorteala
Speranta moare ultima, si a murit.
Din floarea dragostei a picat si ultima petala:
Constat că viata si moartea, în cele din urma, s-au unit.

In acea croitorie

Niciodata nu as fi crezut ca inima ma'nseala,
Niciodata nu as fi crezut ca tu nu ma iubesti.
Momente,clipe,seri petrecuta cu sfiala,
Imi spuneau ca sentimentul mi'l impartasesti.

Imi zambeai cu prefacatorie
Dorind ca sufletul sa'mi otravesti.
Nu as fi crezut ca in acea croitorie
Vorbe dulci lui tu ii soptesti.

Ai reusit sa ma dobori.
Ai reusit ce ti'ai propus.
Sufletul mi'e plin de nori.
De tradare mi'e strapuns.

Va venii si ziua razbunarii.
Ziua cand vei plange cu amar
Departe va fi clipa indurarii.
Iubirea mea atunci va fi'n zadar.