duminică, 11 noiembrie 2012

Popas in toamna.

Am ales poza de alaturi din diverse motive.Unul ar fi faptul ca se potriveste cat de cat cu versurile de mai jos,iar al doilea motiv care este si cel principal,acolo este locul unde au luat nastere cuvintele,versurile,poezia de mai jos.


In drumul meu catre linistea suprema
A locului lipsit de viata si simtiri,
M-am oprit in reculegerea gandurilor cea demna,
Sa stau sa cuget la tine in trecutele amintiri.

Precum natura in al ei ciclu permanent
Se opreste in toamna,melancolie si culori
Si-si asteapta resemnata somnul in mormantul existent
Printre locurile ce starneau candva fiori.

La fel mai poposesc si eu acum,
Cu privirea la peisajul vietii ce-a fost odat',
La iubirea ta ce s-a transformat in scrum,
La locul in care voi fi ascuns si ingropat.

Gandurile ma napadesc haotic si neincetat
Aidoma frunzelor ruginite ce danseaza in tristete,
Sa ma ridic,sa plec catre locul predestinat
Unde inima mea curand are sa inghete?

Sa te astept?...probabil c-am obosit.
Probabil ca deja pe mine m-ai uitat.
Macar putin daca tu m-ai fi iubit,
De cavoul rece eram indepartat.

Si eu,si toamna,dar ce pacat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu