Iubire de neatins

Te plimbai in acea noapte densa
Printre mormintele zugravite in tristete
Chipul iti era palid,expresia iti era plansa
Tot ce emanai era o singura blandete,
O blandete neatinsa.

Lacrimile-ti erau secate
Precum raul intr-o arsita cumplita.
Stelele,luna,cerul erau acum imbracate
In sumbrul doliu de dragoste ranita
Insa tu tot in frumusete impodobita.

Te urmaream din neantul asfintit.
Sa te strig,degeaba,nu imi era permis.
Printre stele acum eu zaceam inchis
Si cat de mult pe tine te-am iubit.
Iar tot ce zaresc ramane de neatins.