Incerc sa gasesc rostul simtirilor straine,
Doresc sa imi dau seama,e rasaritul sau apusul
Sentimentelor ce ma leaga atat de dureros de tine.
Cand ai plecat din a mea lume,
In diferite feluri am incercat sa te uit.
Intentionam sa-mi scriu chiar memoriile postume,
Sa ti le daruiesc ca pe-un trist,amar avut.
Afirmam adesea ca inima mea nicicand nu va fi atinsa
De dor,de iubire,de ganduri si insomnii,
De patura trezirii ce asteapta sa fie intinsa
Peste tot ce eu numeam candva vesnicile amintiri.
Dar destinul numai feste mi-a jucat.
Te-a adus in calea mea cand ma asteptam mai putin
Iar acum de langa mine mi te-a luat.
Si tot ce mi-a ramas e banca amintirii si-un suspin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu