Iar acum, cand prostern privirea pe-aceasta hartie,
Iti zaresc scrisul lung si apasat.
Clipe lungi au trecut sa-nteleg aceasta anomalie,
Dar totul era simplu,de langa mine aplecat.
Ti-ai exprimat dorinta si tristetea,
Hotararea pe care ai luat-o nevoit.
Spui ca-ti vei amintii iubirea si blandetea
Pe care ti le-am daruit necontenit.
Imi cereai sa te inteleg,
Sa iti scuz acest gest nebun,
De juraminte eu sa te dezleg,
Sa nu te-astept nicicand la drum.
In incheiere mi-ai multumit frumos
Pentru intelegere si respect.
Dar de sub teiul nostru cel umbros
Nu voi inceta sa te astept.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu