Zeita de la conferinta de presa. (Cap.5)

Ajunsesem in stadiul in care imi doream sa ajung.Ajunsesem sa fiu implicat in tot mai multe cazuri la birou,sa fiu plecat mai toata ziua de acasa,iar cand ajungeam,eram prea obosit pentru a mai putea lega fraze coerente cu Abby.Imi aruncam geaca de piele pe cuier,geanta in sufragerie si fie ma puneam sa mananc ce imi gatise Abby in ziua respectiva,fie sa ma intind pe canapea sa ma uit la televizor.Masina de scris a amintirilor mele zacea frustrata si prafuita intr-un colt de camera.Chiar si Abby uita sa o curete cand facea curat prin casa.Da,precum banuiti,Abby locuieste cu mine.Si-a gasit un post de asistenta la o clinica privata din San Francisco si pot sa spun ca aveam o relatie obisnuita.Dar tocmai asta era  problema.Obisnuinta.In toti acei trei ani de relatie cu Adina,fiecare zi era alta,iar niciuna nu semana cu cealalta.Si asta datorita personalitatii ei fermecatoare.Dar acum,ce rost are sa mi-o tot aduc in minte pe Adina?Ea a plecat,eu sunt aici,locuiesc cu o asistenta frumoasa care ma iubeste,incep sa castig din ce in ce mai mult.Multi si-ar dori sa fie in pielea mea.De ce sa ma tot plang?

Intr-o zi,precum imi era ritualul,ajuns de la lucru,ma asez pe scaunul din bucatarie si imi aprind o tigara.Priveam catre Abby care pregatea cina,iar in timpul acesta imi povestea intamplari  din cursul zilei.Conversatii puerile.Dar erau bune  si acestea  decat linistiea zgomotoasa de care aveam parte cand locuiam singur.

S-a asezat si ea la masa si am inceput sa mancam.In acest timp,am desfacut o sticla de vin si am inceput sa bem amandoi in timp ce mancam.

-Cu ce ocazie  draga?

-Am rezolvat un caz greu.Chiar foarte greu.Hunowsky isi pierduse sperantele asupra acestui caz.Se gandea sa il adauge  la “esuate”,dar il mai rugasem sa mai urmarim o pista.Nici eu nu eram sigur ca ne va duce catre criminal,dar se pare ca asa a fost.

-Despre ce este vorba?

Am terminat de mancat,ne-am luat sticla si paharele si ne-am mutat in sufragerie.Am aprins amandoi cate o tigara si am inceput sa ii povestesc.

-Primisem un telefon la birou in care ne era adus la cunostinta o crima ce avusese loc in Sacramento.Nu facea parte de juristictia noastra,dar eram solicitati sa luam parte la acest caz.Crima avusese loc in  cartierul Roseville,in casa unei familii normale si obisnuite la prima vedere.Tatal era avocat de treizeci de ani,mama era manager general la una dintre cele mai mari banci din Sacramento.Cei doi aveau trei copii.Fata cea mare in varsta de 25 de ani,era studenta tot la drept.Dorea sa calce pe urmele tatalui ei.Baiatul mijlociu avea 19 ani si terminase colegiul,iar cel mai mic, Edward,in varsta de 15 ani.Era un baiat cu personalitate ce se facea remarcat peste tot  unde mergea.Nu era ca cei doi.Cred,mai degraba el ar fi bun ca avocat decat sora lui care era o fire mai moale,dar in acelasi timp ambitioasa.Ea se chinuia sa fie avocat,insa Edward o avea in sange.

-Si cine a fost ucis din toti acestia?

-Pai tu cine crezi draga?Normal ca tatal.O familie normala,o crima si mai normala.Cand auzisem franturi din caz ma gandeam ca iarasi un caz normal si simplu in care victima e avocat si a fost ucisa de un fost condamnat.Dar se pare ca nu a fost tocmai asa.

-Cum a fost ucis?

-Cum nici nu iti vine sa crezi.Spanzurat in propria mansarda.Nu tu camere de supravegheat,nu tu amprente,nimic.Criminalistii din Sacramento investigase pe toti cei ce aveau legatura cu cazurile victimei.Nimeni nu parea a fi suspect.Ma gandeam – sa fie ore crima perfecta? Se pare ca a fost o crima aproape perfecta.Langa cadavru,era si un bilet de adio.Cele mai mare sanse sa consider un suicid.

-Si pana la urma….?

-Si pana la urma,ultima pista care o aveam in minte,era chiar nevasta acestuia.Managera  grandioasei West Bank of California.Parea chiar foarte indurerata si mai tot timpul cand o audiam,ii curgeau lacrimile.Vecinii spuneai despre cei doi ca erau un cuplu de admirat,iar ea isi lua in serios rolul de nevasta.Cine s-ar fi gandit?Si cand stai sa te gandesti ca totul a fost premeditat.Ea ii studiase scrisul luni de-a randul,ea fusese cea care ii sugerase  sa isi faca asigurare de viata,si ea fusese cea care il drogase ca sa il poata omori.Si nici nu iti trece prin minte cu ce.

-Cu ce ?

-Cu iarba draga.Il drogase cu marijuana.Cine in ziua de azi nu fumeaza marijuana?Era chiar foarte simplu.Batranul avocat,nu mai suportase stresul si s-a pus sa fumeze putina iarba pentru a se relaxa.Si precum marijuana ii accentuase starea precedenta,stresul a devenit suprem si astfel s-a spanzurat.

-Ce trist.Acum saracii copii au ramas fara amandoi parinti.

-Da asa este.Trist.

Continuasem sa bem amandoi vin.Ne-am lungit la trei sticle de vin rosu,iar in cele din urma am sfarsit amandoi intr-un  somn adancA doua zi urma sa particip la o conferinta de presa despre acest caz.Eram eu,Hunowsky,si alti doi detectivi din Sacramento.Hunowsky imi spusese ca este un adevarat privilegiu sa apar deja la conferinte de presa.E un pas foarte important pentru cariera mea de detectiv.

Si acum,iata-ma deja in fata camerelor de filmat si a aparatelor de fotografiat.Era o atmostfera interesanta pe care nu am trait-o pana atunci.O reporterita(draguta,foarte draguta) imi adresase o intrebare.

-Domnule Iovan,din cate am auzit,dumneavoastra ati fost acela care ati condus ancheta catre sotia victimei.

-Sincer sa va spun,stimata domnisoara, sau doamna?

-Domnisoara…- zambise

-Asa, precum va spuneam,nici eu nu am crezut in acest gand,dar se pare ca Providenta a tinut cu mine de data aceasta.

-E un pas foarte important pentru dumneavoastra din cate am auzit.

-Exact acelasi lucru l-a spus si domnul Hunowsky.

Restul conferintei a continuat cu diverse intrebari,iar dupa a avut loc o mica petrecere,unde au participat inclusiv reporterii.

Cam dupa jumatate de ora,observ acea reporterita draguta ca se indreapta catre mine.Ciudat lucru,inima a inceput sa imi bata putin mai tare decat de obicei.Cand a ajuns in fata mea,gura mi s-a uscat iar palmele au inceput sa imi transpire.Oameni buni,era o zeita a frumusetii.Iolanda,Abby,restul femeilor care nu le mai tin minte numele,pana nici macar Adina nu se asemana cu ea.Era de o frumusete zdrobitoare de orgolii si mangaietoare de inimi.

-Domnule Iovan…

-Domnisoara……

-Denisa Mateescu ma numesc.

-Ai nume specific tarii din care provin parintii mei.

-Da domnule Iovan,sunt din Bucuresti –Spuse ea  in romaneste.

-Nu imi vine sa cred ca am intalnit pe cineva cu care sa vorbesc in romaneste.Nici nu mai stiu daca vorbesc corect.Dar spune-mi te rog Andrei.

-Bine Andrei.Cum poruncesti tu.

Am mers amandoi catre bar,unde ea comandase un Martini,iar eu ca de obicei,un whiskey.Ne-am luat amandoi bauturile si am iesit pe terasa localului.Mi-am aprins o tigara si am imbiat-o si pe Denisa sa ia una,insa nu era fumatoare.Era o fata credincioasa si acest lucru am apreciat la ea.Pot sa spun ca de foarta multa vreme,mai exact de trei ani,nu am fost naucit in asemenea hal de frumusetea unei femei.Iar la Denisa,nu era vorba numai de frumusetea exterioara care ma dadea pe spate.Era vorba si de acea frumusete a caracterului si acea intelepciune sclipitoare.Era foarte sociabila si zambea continuu.Imi povestea ca provine din Alexandria si a studiat facultatea de comunicare si relatii publice si scoala de televiziune.A inceput cariera in Bucuresti precum era firesc,iar dupa doi ani a avut ocazia sa faca practica la un post de televiziune din New York.Dupa alte cateva luni,datorita talentului pe care il avea, I s-a oferit un post la un canal de televiziune din Sacramento unde a avansat rapid.Si nu avea cum sa nu o faca.Imi spusese ca a avut un prieten in urma cu aproximativ doi ani,insa relatia nu a tinut,iar acum este singura.Fericit urma sa fie acel individ ce va pune mana pe aceasta fata extraordinara.Cine nu si-ar dori o fata frumoasa(nu gresesc sa zic,cea mai frumoasa fata din cate am intalnit),despteapta,zambitoare cu o cariera promitatoare?SI totusi,ea era singura.Si vai cat ii mai puteam multumi Cerului pentru acest lucru.

Ii propusesem sa continuam aceasta conversatie intr-un bar unde nu v-om fi deranjati de superiorii nostrii sau de alte elemente disturbatoare.Primise cu fermitate si bucurie.

Am plecat impreuna spre masina mea ce se afla in parcarea locatiei unde a avut parte acel eveniment.Soarele  iesea din tura incet,iar amurgul isi facea aparitia, elegant precum I se cuvinea.Nu aveam idée inca unde urma sa poposim.Se bateau cateva ganduri intre ele care sa imi capteze antentia insa cum as fi putut gandi limpede cu o zeitate in masina.Prezenta ei umplea intreaga masina si eram  beat de mireasma ei.Sincer,chiar imi treceau prin minte ganduri ca Denisa nu e o fiinta umana ci ca face parte dintr-o alta galaxie sau constelatie,poate chiar din Imparatia Cerurilor.Rezultatul intalnirii ei,nu era firesc.Chiar si atunci cand o priveam,imi era sete de ea.Ce avea sa se intample cu mine cand o voi duce inapoi acasa?Si un gand glumet ma facuse sa zambesc.O rapesc si gata.

-Unde mergem? – intrebase Ea

-Ma crezi ca nu am nicio idée?

-Am eu.

-Te rog.

Probabil nu am precizat.Conferinta de presa tinuse loc in Sacramento.Veneam destul de des aici,cunoasteam localuri,dar niciunul nu parea demn de zeita mea.Dupa ce trecusem de  Tower Bridge,podul peste Sacramento River,imi spusese sa o iau la dreapta unde se afla o parcare.Era parcarea unei cladiri ce semana cu o piramida egipteana,iar la ultimul nivel era un local dragut(asa se spunea).

-Este prima oara cand vin aici -  ii spusesem

-Atunci e si mai bine.O sa-ti amintesti acest local mult mai frumos.

-Imi voi aminti aceasta seara.

-Asa sa faci,ca daca nu vai de tine ce vor scrie ziarele.Hehe

Dumnezeule ce zambet.Chiar se intampla ca soarta sa imi surada din nou?Cat de stupid trebuia sa fiu sa gandesc asta?Ii facusem doar o prima buna impresie si atat.Probabil nu ii eram nici indifferent,dar de aici la o relatie de iubire,drum lung.Mai lung decat San Francisco-Bucuresti.

In acel local zabovisem undeva la aproximativ doua ore,timp in care am discutat vrute si nevrute,unde eu o interogam,ea imi lua interviu.Imi recomandase o bautura destul de interesanta pot spune.Se numea Black Russian si era compusa din vodka amestecata cu lichior de cafea.Iar de fiecare data cand beau,imi amintesc de ea.In cele din urma,a venit si momentul in care trebuia sa plecam.

Haida-de.Doar nu aveam de gand sa ii las impresia asta.Trebuia si ea sa tina minte aceasta seara cata vreme va trai.In lift o intrebasem daca a doua zi avea program incarcat,dand din cap ca nu.Perfect.

In parcare mi-am aprins o tigara si mergeam cu doi pasi in urma ei.Mersul ei trebuia imortalizat.Daca as fi fost sculptor,as fi facut-o numai decat.Dar nu eram.

-Zici ca ti-a placut bautura mea,domnule militian?

-Ce inseamna “militian”?

-Asa se spunea la politist pe vremea comunismului.

-Am inteles.Da mi-a placut mult.Un gust intradevar rafinat.Precum si cea care mi-a recomandat-o.

-Hehe.Esti prea dragut pentru un detectiv.Aia sunt mutre acre.

-Stai linistita ca si mie mi se dau tot aceleasi insusiri.

-N-as crede.Tu trebuia sa te faci educator la gradinita.

-Hehe.Asta-i buna.

Am urcat in masina,iar ea si-a luat din nou pozitia ei fermecatoare stand picior peste picior,fusta ridicandu-se putin peste genunchi,dezvelindu-i  piciorul putand observa pielea catifelata si stralucitoare.

-Ma faci sa ma simt bine in prezenta ta.Cred ca am sa te rapesc.-Imi spusese.Ia te uita,gand la gand trage.

-Nu cred ca ai vrea sa rapesti un om al legii.

Gonind cu masina pe autostrada,Denisa credea ca o duc acasa.Daca ar sti ea ce surpriza o asteapta.La un moment dat si-a dat seama ca nu ne indreptam spre casa ei,dar a tacut.Probabil mi-a inteles gestul,dar oricum nu ii trecea prin minte nimic.In drum spre San Francisco,am tacut amandoi.La radio din nou era Lana del Rey,iar din cand in cand o mai priveam pe Denisa.Cand observa acest lucru,zambea rusinat.

Ajunsi in San Franciso,ma intrebase:

-Unde mergem Andrei?

-Toate la timpul lor regina a curiozitatii ce esti.

-Dar vreau sa stiuuu.

-No se puede.

Am oprit masina in fata biroului meu.Am rugat-o sa ma astepte in masina cateva momente.Intre timp l-am sunat pe Hunowsky sa il rog sa imi imprumute cheile de la salupa departamentului.Ii explicasem de ce,iar acordul venise fara intarziere.

-Offf Doamne dar ce curioasa m-ai facut.

-Imediat o sa aflii.

Am aprins alta tigara si am demarat catre portul din San Francisco.Intre timp,am legat-o la ochi sa nu poata vedea unde ne indreptam.Abia am reusit sa o conving sa se lase legata la ochi.In port,o ghidam tinand-o de mana.Cum a pus piciorul in barca s-a dezlegat la ochi si ma privea mirata.Ce cauta intr-o barca a politiei?

-Ma gandeam ca un rasarit ar fi frumos de observant din larg.

Imediat ce i-am facut de cunoscut planul meu,Denisa imi sarise in brate sarutandu-ma pe obraz.Eram bucuros sa o stiu pe ea fericita.

Am avut grija sa aduc tot ce trebuie pentru a face plimbarea pe ocean cat mai placuta.Am luat ceva mancare,vin,sampanie,whiskey,vodka,lichior de cafea,gheata,pop-corn si dulciuri.Toate din barul departamentului.Astfel ne-am petrecut intreaga noapte,vorbind,razand,imaginandu-ne tot felul de intamplari unele haiose,altele de groaza iar unele romantice din cale’afara.

Dupa miezul noptii,vantul incepuse sa fie putin racoros.Un motiv prielnic pentru a o lua in brate pe Denisa.Credeam ca va ezita,dar se lasa moale la mine in brate cu capul pe umarul meu astepand rasaritul.

In momentul cand regele soare incepea sa isi faca aparitia in scena,Denisa scoase un chiot de bucurie.

-Uite,vezi?

-Da draga mea.

-Sunt draga ta?

Acele cuvinte iesire involuntar din gura mea,dar erau binevenite.

-Da Denisa.Imi esti draga.

-Si tu imi esti drag,dragule.

Ne-am privit unul pe celelalt dupa care incet si timid,chiar patetic de timid,ne-am apropiat buzele sfarsind intr-un sarut.Ii cucerisem buzele.Momentul avusese asemenea impact asupra noastra incat amandoi eram istoviti de voluptatea dorintei.

Pe cand am pus barca in miscare,soarele se arata din ce in ce mai mult.Ma gandeam sa o duc pe Denisa la mine acasa,astfel scutind-o de un drum de doua ore.Asa ma scuteam si pe mine,dar Abby era acasa.Nu puteam.

Ajunsi in Sacramento,in fata casei,am mai zabovit cateva clipe.

-Cand o sa te vad?

-Cand vrei tu.Imi dai un telefon si eu te astept.

-Sper doar sa nu fiu foarte ocupat la bioru,dar am sa fac tot posibilul sa te revad.Pana atunci,ma voi gandi la tine clipa de clipa.

Si asa a si fost.De cand am plecat,gandul meu era doar la Denisa.Mergeam pe strada si toate fetele imi pareau ca erau ea.Chiar si parfumul ei naucitor il simteam plutind prin aer.In urmatoarele zilei cand inca nu eram trezit din betia fiintei ei,am strigat-o pe Abby dupa numele ei.A trebuit sa mint ingrozitor.Dar nu cred ca m-a crezut.Poate doar s-a facut sa ma creada.In orice caz,asta nu era a buna.

Urmatoarele saptamani tot imi cautam motiv sa merg in Sacramento.Si chiar si atunci cand nu ma intalneam cu ea,consumam un Black Russian la “piramida”.Gandul despartirii de Abby incoltise in mintea mea si crestea pe zi ce trece.Doar era udat in permanenta de dorul si nebunia ce ma lua in lipsa Denisei.

Intr-o zi,ajuns mai repede acasa de la lucru,am profitat de faptul ca Abby inca nu sosise,am sters praful de pe masina de scris si am intocmit o scrisoare clasica lui Denisa in care ii scriam “sentimentele” mele.Toata aceasta scrisoare am scris-o sub forma unei povesti de dragoste.Imi era mult mai usor sa transpun totul la persoana a treia cu personaje fictive,decat sa ii spun verde-n fata.Am sovait cateva momente in fata cutiei de la posta,dar pana intr-un final am trimis-o.

Astept raspuns o saptamana,doua saptamani si nici un raspuns.A treia saptamana imi verificam isteric atat cutia postal cat si mail-urile.Abia la finele saptamanii a patra,dupa ganduri si idei facute,primesc un apel de pe un numar necunoscut.Era Denisa:

-Andrei?

Am recunoscut vocea din prima zecime de secunda.

-Denisa,ce s-a intamplat?

-A trebuit sa vin de urgenta in Bucuresti.Am sa iti povestesc candva.Imi cer scuze ca nu te-am  sunat sau anuntat.Nu stiu de ce nu am facut-o.

Iar dupa acel apel telefonic,au trecut sase luni in care nu am primit nici o veste de la frumoasa mea zeita.I-am scris regulat,insa in fiecare dimineata,cutia postala a mail-ului tot goala era.Abby a observat acest lucru si banuia ca se petrece ceva ciudat in mine.Dar nu a deschis niciodata subiectul.Prefera sa nu  i se confirme probabil.

Eu insa am continuat sa o visez,sa o vad pe strada,sa o sarut imaginar.Aceasta fata,care pe atunci nu stiam cand o voi  revedea,imi patrundea usor si nesimtitor in suflet.