Funeralii (Cap.6)

Iar dacă in capitolul trecut am scris despre acea intamplare de care imi voi aminti multă vreme,in care personajul principal era Denisa,acest capitol il voi dedica unei persoane importante in viaţa mea.Poate deja sunteţi confuzi sau ameţiţi de atatea nume de fete.Probabil sunt si critici care ar spune „dar ce tot scri atata despre femei?”.Scriu despre ce e mai frumos in viata unui barbat si ma gandesc ca fiecare scriitor ar trebui sa scrie despre macar o femeie.Eh,ca la mine e mai bogata paleta si va ametesc e altceva.In sfarşit.

Intr-o dimineata de mai(daca imi aduc bine aminte),nu aud alarma de la ceas si ajung sa ma trezesc la ora 10.Trebuia sa fiu la lucru de doua ore deja.Nici nu vroiam sa imi imaginez ce scandal avea sa imi faca Hunowsky.Ma ridic rapid din pat si ma indrept catre baie.Dau drumul la apa de la duş,iar intre timp ma spăl pe dinti ca sa economisesc timp.Deja parca îl auzeam pe Hunowsky „ Ţi-am spus de atatea ori sa nu mai pierzi nopţile cand dimineaţa ai de mers la servici”.Îi stiam atat de bine predica incat nici nu trebuia sa il aud ca deja imi imaginam ce avea sa imi zica.In orice caz,cobor scarile in fuga,incerc sa ma inchei la camasa si sa potrivesc nodul de cravată,verific daca nu mi-am uitat ceva din servieta si urc in masina.Demarez in tromba,incerc sa ajung cat mai rapid la servici,iar cand ajung in faţa sediului constat „ Azi e sambata”.Aveam un sentiment de usurare,dar in acelasi timp eram si nervos.Nu imi explic de ce.

Parchez din nou masina in faţa blocului si urc in apartament.Abby nu era.Nici nu observasem absenta ei cand am plecat catre servici.Iar in acel moment o senzatie de deja-vu mă lovise. „Doar nu....”, „Nu cred.Imposibil”.Ar fi fost culmea sa fiu parasit de inca o femeie,intr-un mod asemanator.Aprind o tigara si ma asez la masa din bucatarie incercand sa imi amintesc daca nu cumva Abby e la lucru azi.O sun,dar telefonul era inchis.Verific dulapurile,insa nu lipsea nimic.Nu isi avea rost ingrijorarea mea,dar in aer plutea un sentiment ciudat.Un sentiment de neliniste si in acelaşi timp un indemn să o caut.Alung orice gand de acest fel şi ma pun sa gatesc.Sambăta era randul meu.Oricum pana la pranz va veni ea acasa.

Trecuseră deja şapte ore de la pranz,se facuse seara,iar Abby nu era venită.Acum grijile mele incepeau sa devină logice.Sun ceva prietene de-ale ei,insă nimeni nu ştia nimic de ea.Urc iarăşi in maşina si ma duc la birou.Se pare ca pana la urmă tot aici am ajuns.Sun la spitale,la morga,peste tot unde imi venea in minte ca ar putea fi Abby.Sunasem,insa nimeni nu imi dadea nici un raspuns.Era deja 10 p.m.,stateam in birou si fumam.Nu o iubeam pe Abby,dar totusi nu imi era indiferentă.Ma ingrijora nespus disparitia ei .Dupa o alta jumatate de ora,telefonul sectiei incepuse sa ma atentioneze ca cineva ne caută.Raspund.Cand am auzit ce mi se comunica de la celalat capat al firului,saliva din gura imi disparuse,un fior rece mă trecuse din creştetul capului pana la călcăie.Se pare ca instinctul meu nu mă inşelase deşi imi doream atat de mult sa o faca.Sfarşesc apelul si mă sprijin de perete cu ambele maini.Inevitabilul se produse.Probabil asa era menit să ne despărţim.In urma apelului imi era adus la cunostinţă faptul ca intr-unul dintre hotelurile din San Francisco,s-a găsit trupul unei femei.Nu imi erau specificate mai multe detalii,dar puteam sa pariez cu viata că era vorba de Abby.Nu mă ghidam eu după presimţiri,dar de această dată nu aveam nevoie de fapte concrete pentru a-mi stabili ideea lugubră.Cobor incet scările clădirii,si incerc sa ajung catre maşină.Înainte de a intra,mă aşez pe capotă si imi aprind o ţigară.Ce rost avea să mă grăbesc undeva unde nu imi doream să ajung,să văd ceva ce nu doream să văd.Pe Hunowsky nici nu m-am obosit să îl sun.O sa afle el intr-un final.Urc in maşină aproape impins de maini nevazute,pornesc motorul si mă indrept catre adresa cu pricina.Căutam cel mai lung drum,incercam sa lungesc „intrevederea” noastră,dar fiecare secunda mă apropia si mai mult de trupul ei neînsufleţit.

După lungi ezitări si cateva tigari fumate in faţa hotelului,intru si ma indrept catre recepţie.Mă prezint si cer sa fiu condus catre locul tragic.Directoarea hotelului se angajă să mă direcţioneze,iar in acest timp imi spunea despre ce este vorba.In schimb eu mergeam inert,mai mult silit decat condus,fumand dintr-o ţigara nepăsand daca imi este permis sau nu si fara sa aud ce imi spunea directoarea.Şi in cele din urma,iată-mă in faţa camerei in care nu doream sa intru.Directoarea(care nu stiu cum o cheama) impinse uşa.Eu intru primul si mă indrept direct catre locul ghicit.Întradevăr despre ea era vorba.Trupul lui Abby zacea intr-o cadă plina cu apa colorată de sangele scurs din vene.Era inevitabil acest final.Iar vinovatul suprem eram eu,detectiv la criminalistică.In ultima vreme nu îi mai dădeam deloc importanţă,vorbeam mai răstit,se scurgeau zile intregi fara sa trec pe acasă,dragoste faceam foarte rar,iar Abby nu spunea nimic.Ţinea totul in ea,iar acum totul s-a scurs odata cu sangele ei.Era prea tarziu să am regrete faţă de comportamentul meu.Ce a fost a fost si nu mai pot schimba cu nimic.

In momentul in care o vazusem pe Abby zăcand in baie,inconjurata de apa plina de sangele ei,in mine s-a rupt ceva.Nu aş putea spune ce s-a rupt,dar am simtit ca o parte din sufletul meu s-a desprins.Un cartier din „Metropola mea” a fost sters de pe faţa pamantului,iar in locul respectiv a ramas doar praf si scrum.

Abia dupa ce am putut vedea cu ochii mei trupul neînsufleţit,l-am telefonat pe Hunowsky sa îi spun despre caz.Dupa incheierea apelului,nu cred ca au trecut mai mult de zece minute si ajunsese la hotel.Cand mă observase,venise spre mine si mă luase in braţe.

-Îmi pare rau Andrei.Sper să treci peste cat mai curand.Condoleanţele mele.

-Da.Mulţumesc.

Nu au fost nevoie de multe probe pentru a ne da seama că este vorba de o sinucidere.Cazul l-am incheiat  în ziua respectivă,iar acum urma să mă ocup de funeraliile ce urmau să aibă loc Lunia ce urma.Deşi era weekend,am reuşit sa rezolv şi să pun la punct toate detaliile.I-am anunţat familia de tragedia ce se petrecuse şi mai cateva prietene pe care le cunoşteam si eu.

Noaptea de Duminică spre Luni,am petrecut-o intr-un bar la doua străzi de mine,unde am incercat sa uit totul cu ajutorul alchoolului,iar catre dimineaţa am ajuns acasă.Totul era atat de pustiu,iar in aer parca plutea prezenţa ei.M-am dus in dormitor,am luat o rochie de-a ei si m-am aşezat pe pat mirosind-o.Asistenta mea,care m-a ingrijit regeste in acel spital din Memphis,care a părăsit oraşul si prietenii doar ca să stea alaturi de mine si să ma ingrijească si aici,nu mai era.Tot ce a ramas,erau hainele,parfumul si pustiul ei.Iar în timp şi acestea urmau să se şteargă.Şi aşa am rămas cu rochia ei in braţe si am adormit pe patul care o anumită vreme i-a aparţinut si ei.

Luni,am fost trezit de apelul lui Hunowsky.Dimineaţa serviciului funebru sosise.Încă de la orele dimineţii soarele îşi aşeza peste oraş patura căldurii,iar lumina lui invada orice incăpere aflată cu puţine minute in urma in întuneric.Era al doilea răsărit pe care Abby nu îl mai vedea.Probabil doar din înnaltul cerului(asta dacă îi era permis).În schimb în cazul meu,soarele nu reusea să pătrunda nici cu lumina,iar de căldura lui eram lipsit.Chiar daca San Francisco se pregătea pentru o zi călduroasă,în metropola mea cea bine cunoscută era frig si ploua mărunt si continuu.Cu siguranţă nu voi mai fi acelaşi si cu siguranţa o să treacă multe răsărituri si apusuri pan’ cevoi putea fi cu vreo femeie.

Acum,(gandeam in sinea mea),Denisa ar putea linistită să  locuiască cu mine.Dar şi ea a plecat si nu a mai dat nici un semn de viaţă.Adina a fugit mişeleşte,Iolanda a rămas in lumea ei(New York-ul era altă lume),iar Abby a luat hotărarea să părăsească această lume de plumb in schimbul celei de mătase.Cu ce greşise săraca fată?Nu a făcut nimic greşit  in afara faptului că s-a lăsat stăpanită de dragostea neagră şi nu s-a ferit nicium de ea.Abby a avut povestea ei de dragoste in care tot universul contempla la finalul ei.Dacă nu pleca Adina,eu nu mai eram in acea incapabilitate de a da randament profesional.Dacă asta nu se intampla,Hunowsky nu m-ar mai fi trimis in vacanţă in New York.Dacă nu aş fi fost plecat,nu m-aş mai fi numarat printre victimele accidentului aviatic astfel incat să ajung intr-un oarecare spital din Memphis şi să dau peste Abby.Dar nu pot da vina pe Ursită si ale sale jocuri.Şi chiar dacă totul mă  adusese langă Abby,aş fi putut să mă comport cum meritadar gesturile mele si lipsa mea de afectiune o omorase cum nu aş fi crezut nici intr-o mie de ani.Dar nu a trebuit sa treacă o mie de ani să se intample acest fatalism.Au trecut doar cateva luni,sau poate mai mult.Nici nu mai ştiu.Am pierdut notiunea timpului,dar cel mai dureros este ca am pierdut-o pe Abby.Atat eu cat şi acele persoane care o iubeau intradevar sincer.Aş fi meritat să mă alatur ei in nefiinţă,dar am fost prea laş sa o fac.

La înmormantare venise multă lume lume.Cunoscuţi si apropiaţi de-a ei,familia lărgită si chiar foşti colegi de servici.Eu cu Hunowsky stăteam langa cavoul ce adăpostea trupul ei.Cată bunatate trebuia să fie  in şeful meu?În toată acea perioada fusese langă mine cu sfaturi,consolări şi mangaiere părintească.Din nou mi-a propus un concediu,dar am refuzat scurt si ferm.

După ce preotul oficiase slujba mortoara,un grup de cantareţe de culoare începuse să cante „Amazing Grace”.Ei îi placea foarte mult muzica gospel,probabil pentru ca a crescut in oraşul lui Elvis,iar acum Amazing Grace era cantată pentru ea.La finele serviciului,m-am dus catre familia ei să îmi prezint din nou părerile de rau si cele mai sincere condoleanţe.Aceştia m-au imbrăţişat plangand si mi-au confirmat ca fata lor mă iubise mult.După ce toată lumea plecase,iar sicriul se afla deja in ţărana pămantului,mi-am aprins o ţigară şi am mai ramas preţ de cateva minute să imi iau cel din urmă rămas bun.

Cand eram pe punctul de plecare,am simţit atingerea unei maini pe umărul meu.Mă speriasem.Cand m-am întors am dat cu ochii de cea mai buna prietenă a lui Abby.Daniela venise din Memphis pentru funerarii,iar pe langa acest motiv,mai venise cu un scop.Mi-a înmanat un plic alb si mi-a spus sa il citesc cand ajung acasă.

De la cimitir am plecat impreună sa bem o cafea.Fiind prietena ei cea mai buna,devenise şi prietena mea.Intradevăr îşi merita acest statut.Era o fata cu principii morale,un caracter aparte si chiar daca suntem incă in atmostferă de moarte,nu pot să nu spun ca Daniela era foarte frumoasă.Dar in ciuda frumuseţii ei,eu nu puteam să mă gandesc decat la Abby si la moartea ei.Şi precum spuneam,ne-am urcat in maşină şi am plecat catre cafeneaua de la parterul blocului meu.Ne-am aşezat la o masă de două persoane si am inceput să reluam discuţia incepută la cimitir.

-În acel plic,se afla o scrisoare de la Abby.Mi-a fost trimisă înainte de..

..

-Am sa o citesc cand voi fi singur.Îţi mulţumesc pentru gestul tău.Nu degeaba Abby te considera prietena ei cea mai bună.

-Dacă ai ştii tu Andrei cat de mult te iubea fata asta,ai fi ajuns si tu intr-o zi să o iubeşti.Dar ea a inţeles şi s-a retras.

-Nu ştiu ce aş putea să spun acum decat ca imi pare foarte rău.

Urmatoarele zile le-am petrecut in biroul meu de la departament.Încercam sa imi ocup mintea cu diferite cazuri,doar că să nu îşi aduca aminte de tragedia petrecută.Pentru a nu simţi atat de brusc,pustiul casei,am rugat-o pe Daniela să stea la mine pană ce va pleca înapoi in Memphis. Aşa o scuteam de plata hotelului si beneficiam si eu de prezenţa unei femei.Chiar daca iubeam sau nu o femeie,frumoasa sau mai puţin frumoasă,eram foarte fericit sa beneficiez pe prezenţa ei.Fie ca ne culcam împreună,fie ca eram doar buni prieteni.Nu concepeam viaţa fara prezenţa unei femei.Nu mai reţin in ce carte am citit dar spunea aşa: „Nu conteaza din ce halbă bei,atat timp cat de îmbeţi”.Şi avea destulă dreptate autorul acestui citat.Toată viaţa am cautat(cel puţin de cand am devenit băiat mare) să mă îmbăt de acea traşnică băutură – femeia.

Această fată extraordinară mi-a mangaiat pot spune rana produsă de moartea lui Abby prin felul ei de a se comporta,prin glasul ei melodic,prin gesturile ei sensibile si cel mai important,prin incurajările ei din fiecare seară.

Spre sfarşitul săptămanii venisem de la lucru destul de tarziu.Daniela era incă la mine.Ea dormea in dormitorul meu,iar eu m-am instalat pe canapeaua din sufragerie.M-am dezbracat de hainele de zi,mi-am luat o pereche de pantaloni scurţi si m-am dus in bucătarie să mănanc puţin dupa care mi-am turnat puţin whiskey in pahar şi am ieşit pe balcon sa fumez o ţigară.După 2-3 minute,o aud pe Daniela cum mă strigă din sufragerie.Cand mă intorc,stătea in pragul uşii doar in capot iar in secunda următoare paharul de whiskey din mană s-a rasturnat pe jos împrăştindu-se intr-o grămadă de cioburi.

Probabil banuiţi care este continuarea.Prefer sa nu o detaliez din respect pentru Daniela.Dar şi daca nu se întampla sa ne daruim unul celuilalt in acea noapte,gradul meu de admiraţie faţa de ea nu ar fi fost catuşi de puţin mai scăzut.

A doua zi dis de dimineaţa,cand m-am trezit,bagajul era facut şi mă aştepta cu micul dejun in bucătarie.Ne-am baut împreună cafeaua,am sărutat-o de rămas bun şi am ieşit pe balcon sa o privesc cum urca in taxi.-Rămai cu bine dragă prietenă.Îmi voi aminti de tine multă vreme.

Am intrat in sufragerie,am aprins o ţigară(bineînţeles) şi am desfacut plicul alb in care se aflau ultimile cuvinte ale lui Abby adresate mine.

În timpul in care citeam,o lacrima a incercat timida sa curgă pe obraz,dar raceala mea interioara a ingheţat-o imediat.Am recitit acea scrisoare cred că de zece ori,iar de fiecare dată o citeam parcă prima oară.

Întreaga scrisoare se numea : „ Scrisoare De Veşnic Bun Rămas”.

Zeita de la conferinta de presa. (Cap.5)

Ajunsesem in stadiul in care imi doream sa ajung.Ajunsesem sa fiu implicat in tot mai multe cazuri la birou,sa fiu plecat mai toata ziua de acasa,iar cand ajungeam,eram prea obosit pentru a mai putea lega fraze coerente cu Abby.Imi aruncam geaca de piele pe cuier,geanta in sufragerie si fie ma puneam sa mananc ce imi gatise Abby in ziua respectiva,fie sa ma intind pe canapea sa ma uit la televizor.Masina de scris a amintirilor mele zacea frustrata si prafuita intr-un colt de camera.Chiar si Abby uita sa o curete cand facea curat prin casa.Da,precum banuiti,Abby locuieste cu mine.Si-a gasit un post de asistenta la o clinica privata din San Francisco si pot sa spun ca aveam o relatie obisnuita.Dar tocmai asta era  problema.Obisnuinta.In toti acei trei ani de relatie cu Adina,fiecare zi era alta,iar niciuna nu semana cu cealalta.Si asta datorita personalitatii ei fermecatoare.Dar acum,ce rost are sa mi-o tot aduc in minte pe Adina?Ea a plecat,eu sunt aici,locuiesc cu o asistenta frumoasa care ma iubeste,incep sa castig din ce in ce mai mult.Multi si-ar dori sa fie in pielea mea.De ce sa ma tot plang?

Intr-o zi,precum imi era ritualul,ajuns de la lucru,ma asez pe scaunul din bucatarie si imi aprind o tigara.Priveam catre Abby care pregatea cina,iar in timpul acesta imi povestea intamplari  din cursul zilei.Conversatii puerile.Dar erau bune  si acestea  decat linistiea zgomotoasa de care aveam parte cand locuiam singur.

S-a asezat si ea la masa si am inceput sa mancam.In acest timp,am desfacut o sticla de vin si am inceput sa bem amandoi in timp ce mancam.

-Cu ce ocazie  draga?

-Am rezolvat un caz greu.Chiar foarte greu.Hunowsky isi pierduse sperantele asupra acestui caz.Se gandea sa il adauge  la “esuate”,dar il mai rugasem sa mai urmarim o pista.Nici eu nu eram sigur ca ne va duce catre criminal,dar se pare ca asa a fost.

-Despre ce este vorba?

Am terminat de mancat,ne-am luat sticla si paharele si ne-am mutat in sufragerie.Am aprins amandoi cate o tigara si am inceput sa ii povestesc.

-Primisem un telefon la birou in care ne era adus la cunostinta o crima ce avusese loc in Sacramento.Nu facea parte de juristictia noastra,dar eram solicitati sa luam parte la acest caz.Crima avusese loc in  cartierul Roseville,in casa unei familii normale si obisnuite la prima vedere.Tatal era avocat de treizeci de ani,mama era manager general la una dintre cele mai mari banci din Sacramento.Cei doi aveau trei copii.Fata cea mare in varsta de 25 de ani,era studenta tot la drept.Dorea sa calce pe urmele tatalui ei.Baiatul mijlociu avea 19 ani si terminase colegiul,iar cel mai mic, Edward,in varsta de 15 ani.Era un baiat cu personalitate ce se facea remarcat peste tot  unde mergea.Nu era ca cei doi.Cred,mai degraba el ar fi bun ca avocat decat sora lui care era o fire mai moale,dar in acelasi timp ambitioasa.Ea se chinuia sa fie avocat,insa Edward o avea in sange.

-Si cine a fost ucis din toti acestia?

-Pai tu cine crezi draga?Normal ca tatal.O familie normala,o crima si mai normala.Cand auzisem franturi din caz ma gandeam ca iarasi un caz normal si simplu in care victima e avocat si a fost ucisa de un fost condamnat.Dar se pare ca nu a fost tocmai asa.

-Cum a fost ucis?

-Cum nici nu iti vine sa crezi.Spanzurat in propria mansarda.Nu tu camere de supravegheat,nu tu amprente,nimic.Criminalistii din Sacramento investigase pe toti cei ce aveau legatura cu cazurile victimei.Nimeni nu parea a fi suspect.Ma gandeam – sa fie ore crima perfecta? Se pare ca a fost o crima aproape perfecta.Langa cadavru,era si un bilet de adio.Cele mai mare sanse sa consider un suicid.

-Si pana la urma….?

-Si pana la urma,ultima pista care o aveam in minte,era chiar nevasta acestuia.Managera  grandioasei West Bank of California.Parea chiar foarte indurerata si mai tot timpul cand o audiam,ii curgeau lacrimile.Vecinii spuneai despre cei doi ca erau un cuplu de admirat,iar ea isi lua in serios rolul de nevasta.Cine s-ar fi gandit?Si cand stai sa te gandesti ca totul a fost premeditat.Ea ii studiase scrisul luni de-a randul,ea fusese cea care ii sugerase  sa isi faca asigurare de viata,si ea fusese cea care il drogase ca sa il poata omori.Si nici nu iti trece prin minte cu ce.

-Cu ce ?

-Cu iarba draga.Il drogase cu marijuana.Cine in ziua de azi nu fumeaza marijuana?Era chiar foarte simplu.Batranul avocat,nu mai suportase stresul si s-a pus sa fumeze putina iarba pentru a se relaxa.Si precum marijuana ii accentuase starea precedenta,stresul a devenit suprem si astfel s-a spanzurat.

-Ce trist.Acum saracii copii au ramas fara amandoi parinti.

-Da asa este.Trist.

Continuasem sa bem amandoi vin.Ne-am lungit la trei sticle de vin rosu,iar in cele din urma am sfarsit amandoi intr-un  somn adancA doua zi urma sa particip la o conferinta de presa despre acest caz.Eram eu,Hunowsky,si alti doi detectivi din Sacramento.Hunowsky imi spusese ca este un adevarat privilegiu sa apar deja la conferinte de presa.E un pas foarte important pentru cariera mea de detectiv.

Si acum,iata-ma deja in fata camerelor de filmat si a aparatelor de fotografiat.Era o atmostfera interesanta pe care nu am trait-o pana atunci.O reporterita(draguta,foarte draguta) imi adresase o intrebare.

-Domnule Iovan,din cate am auzit,dumneavoastra ati fost acela care ati condus ancheta catre sotia victimei.

-Sincer sa va spun,stimata domnisoara, sau doamna?

-Domnisoara…- zambise

-Asa, precum va spuneam,nici eu nu am crezut in acest gand,dar se pare ca Providenta a tinut cu mine de data aceasta.

-E un pas foarte important pentru dumneavoastra din cate am auzit.

-Exact acelasi lucru l-a spus si domnul Hunowsky.

Restul conferintei a continuat cu diverse intrebari,iar dupa a avut loc o mica petrecere,unde au participat inclusiv reporterii.

Cam dupa jumatate de ora,observ acea reporterita draguta ca se indreapta catre mine.Ciudat lucru,inima a inceput sa imi bata putin mai tare decat de obicei.Cand a ajuns in fata mea,gura mi s-a uscat iar palmele au inceput sa imi transpire.Oameni buni,era o zeita a frumusetii.Iolanda,Abby,restul femeilor care nu le mai tin minte numele,pana nici macar Adina nu se asemana cu ea.Era de o frumusete zdrobitoare de orgolii si mangaietoare de inimi.

-Domnule Iovan…

-Domnisoara……

-Denisa Mateescu ma numesc.

-Ai nume specific tarii din care provin parintii mei.

-Da domnule Iovan,sunt din Bucuresti –Spuse ea  in romaneste.

-Nu imi vine sa cred ca am intalnit pe cineva cu care sa vorbesc in romaneste.Nici nu mai stiu daca vorbesc corect.Dar spune-mi te rog Andrei.

-Bine Andrei.Cum poruncesti tu.

Am mers amandoi catre bar,unde ea comandase un Martini,iar eu ca de obicei,un whiskey.Ne-am luat amandoi bauturile si am iesit pe terasa localului.Mi-am aprins o tigara si am imbiat-o si pe Denisa sa ia una,insa nu era fumatoare.Era o fata credincioasa si acest lucru am apreciat la ea.Pot sa spun ca de foarta multa vreme,mai exact de trei ani,nu am fost naucit in asemenea hal de frumusetea unei femei.Iar la Denisa,nu era vorba numai de frumusetea exterioara care ma dadea pe spate.Era vorba si de acea frumusete a caracterului si acea intelepciune sclipitoare.Era foarte sociabila si zambea continuu.Imi povestea ca provine din Alexandria si a studiat facultatea de comunicare si relatii publice si scoala de televiziune.A inceput cariera in Bucuresti precum era firesc,iar dupa doi ani a avut ocazia sa faca practica la un post de televiziune din New York.Dupa alte cateva luni,datorita talentului pe care il avea, I s-a oferit un post la un canal de televiziune din Sacramento unde a avansat rapid.Si nu avea cum sa nu o faca.Imi spusese ca a avut un prieten in urma cu aproximativ doi ani,insa relatia nu a tinut,iar acum este singura.Fericit urma sa fie acel individ ce va pune mana pe aceasta fata extraordinara.Cine nu si-ar dori o fata frumoasa(nu gresesc sa zic,cea mai frumoasa fata din cate am intalnit),despteapta,zambitoare cu o cariera promitatoare?SI totusi,ea era singura.Si vai cat ii mai puteam multumi Cerului pentru acest lucru.

Ii propusesem sa continuam aceasta conversatie intr-un bar unde nu v-om fi deranjati de superiorii nostrii sau de alte elemente disturbatoare.Primise cu fermitate si bucurie.

Am plecat impreuna spre masina mea ce se afla in parcarea locatiei unde a avut parte acel eveniment.Soarele  iesea din tura incet,iar amurgul isi facea aparitia, elegant precum I se cuvinea.Nu aveam idée inca unde urma sa poposim.Se bateau cateva ganduri intre ele care sa imi capteze antentia insa cum as fi putut gandi limpede cu o zeitate in masina.Prezenta ei umplea intreaga masina si eram  beat de mireasma ei.Sincer,chiar imi treceau prin minte ganduri ca Denisa nu e o fiinta umana ci ca face parte dintr-o alta galaxie sau constelatie,poate chiar din Imparatia Cerurilor.Rezultatul intalnirii ei,nu era firesc.Chiar si atunci cand o priveam,imi era sete de ea.Ce avea sa se intample cu mine cand o voi duce inapoi acasa?Si un gand glumet ma facuse sa zambesc.O rapesc si gata.

-Unde mergem? – intrebase Ea

-Ma crezi ca nu am nicio idée?

-Am eu.

-Te rog.

Probabil nu am precizat.Conferinta de presa tinuse loc in Sacramento.Veneam destul de des aici,cunoasteam localuri,dar niciunul nu parea demn de zeita mea.Dupa ce trecusem de  Tower Bridge,podul peste Sacramento River,imi spusese sa o iau la dreapta unde se afla o parcare.Era parcarea unei cladiri ce semana cu o piramida egipteana,iar la ultimul nivel era un local dragut(asa se spunea).

-Este prima oara cand vin aici -  ii spusesem

-Atunci e si mai bine.O sa-ti amintesti acest local mult mai frumos.

-Imi voi aminti aceasta seara.

-Asa sa faci,ca daca nu vai de tine ce vor scrie ziarele.Hehe

Dumnezeule ce zambet.Chiar se intampla ca soarta sa imi surada din nou?Cat de stupid trebuia sa fiu sa gandesc asta?Ii facusem doar o prima buna impresie si atat.Probabil nu ii eram nici indifferent,dar de aici la o relatie de iubire,drum lung.Mai lung decat San Francisco-Bucuresti.

In acel local zabovisem undeva la aproximativ doua ore,timp in care am discutat vrute si nevrute,unde eu o interogam,ea imi lua interviu.Imi recomandase o bautura destul de interesanta pot spune.Se numea Black Russian si era compusa din vodka amestecata cu lichior de cafea.Iar de fiecare data cand beau,imi amintesc de ea.In cele din urma,a venit si momentul in care trebuia sa plecam.

Haida-de.Doar nu aveam de gand sa ii las impresia asta.Trebuia si ea sa tina minte aceasta seara cata vreme va trai.In lift o intrebasem daca a doua zi avea program incarcat,dand din cap ca nu.Perfect.

In parcare mi-am aprins o tigara si mergeam cu doi pasi in urma ei.Mersul ei trebuia imortalizat.Daca as fi fost sculptor,as fi facut-o numai decat.Dar nu eram.

-Zici ca ti-a placut bautura mea,domnule militian?

-Ce inseamna “militian”?

-Asa se spunea la politist pe vremea comunismului.

-Am inteles.Da mi-a placut mult.Un gust intradevar rafinat.Precum si cea care mi-a recomandat-o.

-Hehe.Esti prea dragut pentru un detectiv.Aia sunt mutre acre.

-Stai linistita ca si mie mi se dau tot aceleasi insusiri.

-N-as crede.Tu trebuia sa te faci educator la gradinita.

-Hehe.Asta-i buna.

Am urcat in masina,iar ea si-a luat din nou pozitia ei fermecatoare stand picior peste picior,fusta ridicandu-se putin peste genunchi,dezvelindu-i  piciorul putand observa pielea catifelata si stralucitoare.

-Ma faci sa ma simt bine in prezenta ta.Cred ca am sa te rapesc.-Imi spusese.Ia te uita,gand la gand trage.

-Nu cred ca ai vrea sa rapesti un om al legii.

Gonind cu masina pe autostrada,Denisa credea ca o duc acasa.Daca ar sti ea ce surpriza o asteapta.La un moment dat si-a dat seama ca nu ne indreptam spre casa ei,dar a tacut.Probabil mi-a inteles gestul,dar oricum nu ii trecea prin minte nimic.In drum spre San Francisco,am tacut amandoi.La radio din nou era Lana del Rey,iar din cand in cand o mai priveam pe Denisa.Cand observa acest lucru,zambea rusinat.

Ajunsi in San Franciso,ma intrebase:

-Unde mergem Andrei?

-Toate la timpul lor regina a curiozitatii ce esti.

-Dar vreau sa stiuuu.

-No se puede.

Am oprit masina in fata biroului meu.Am rugat-o sa ma astepte in masina cateva momente.Intre timp l-am sunat pe Hunowsky sa il rog sa imi imprumute cheile de la salupa departamentului.Ii explicasem de ce,iar acordul venise fara intarziere.

-Offf Doamne dar ce curioasa m-ai facut.

-Imediat o sa aflii.

Am aprins alta tigara si am demarat catre portul din San Francisco.Intre timp,am legat-o la ochi sa nu poata vedea unde ne indreptam.Abia am reusit sa o conving sa se lase legata la ochi.In port,o ghidam tinand-o de mana.Cum a pus piciorul in barca s-a dezlegat la ochi si ma privea mirata.Ce cauta intr-o barca a politiei?

-Ma gandeam ca un rasarit ar fi frumos de observant din larg.

Imediat ce i-am facut de cunoscut planul meu,Denisa imi sarise in brate sarutandu-ma pe obraz.Eram bucuros sa o stiu pe ea fericita.

Am avut grija sa aduc tot ce trebuie pentru a face plimbarea pe ocean cat mai placuta.Am luat ceva mancare,vin,sampanie,whiskey,vodka,lichior de cafea,gheata,pop-corn si dulciuri.Toate din barul departamentului.Astfel ne-am petrecut intreaga noapte,vorbind,razand,imaginandu-ne tot felul de intamplari unele haiose,altele de groaza iar unele romantice din cale’afara.

Dupa miezul noptii,vantul incepuse sa fie putin racoros.Un motiv prielnic pentru a o lua in brate pe Denisa.Credeam ca va ezita,dar se lasa moale la mine in brate cu capul pe umarul meu astepand rasaritul.

In momentul cand regele soare incepea sa isi faca aparitia in scena,Denisa scoase un chiot de bucurie.

-Uite,vezi?

-Da draga mea.

-Sunt draga ta?

Acele cuvinte iesire involuntar din gura mea,dar erau binevenite.

-Da Denisa.Imi esti draga.

-Si tu imi esti drag,dragule.

Ne-am privit unul pe celelalt dupa care incet si timid,chiar patetic de timid,ne-am apropiat buzele sfarsind intr-un sarut.Ii cucerisem buzele.Momentul avusese asemenea impact asupra noastra incat amandoi eram istoviti de voluptatea dorintei.

Pe cand am pus barca in miscare,soarele se arata din ce in ce mai mult.Ma gandeam sa o duc pe Denisa la mine acasa,astfel scutind-o de un drum de doua ore.Asa ma scuteam si pe mine,dar Abby era acasa.Nu puteam.

Ajunsi in Sacramento,in fata casei,am mai zabovit cateva clipe.

-Cand o sa te vad?

-Cand vrei tu.Imi dai un telefon si eu te astept.

-Sper doar sa nu fiu foarte ocupat la bioru,dar am sa fac tot posibilul sa te revad.Pana atunci,ma voi gandi la tine clipa de clipa.

Si asa a si fost.De cand am plecat,gandul meu era doar la Denisa.Mergeam pe strada si toate fetele imi pareau ca erau ea.Chiar si parfumul ei naucitor il simteam plutind prin aer.In urmatoarele zilei cand inca nu eram trezit din betia fiintei ei,am strigat-o pe Abby dupa numele ei.A trebuit sa mint ingrozitor.Dar nu cred ca m-a crezut.Poate doar s-a facut sa ma creada.In orice caz,asta nu era a buna.

Urmatoarele saptamani tot imi cautam motiv sa merg in Sacramento.Si chiar si atunci cand nu ma intalneam cu ea,consumam un Black Russian la “piramida”.Gandul despartirii de Abby incoltise in mintea mea si crestea pe zi ce trece.Doar era udat in permanenta de dorul si nebunia ce ma lua in lipsa Denisei.

Intr-o zi,ajuns mai repede acasa de la lucru,am profitat de faptul ca Abby inca nu sosise,am sters praful de pe masina de scris si am intocmit o scrisoare clasica lui Denisa in care ii scriam “sentimentele” mele.Toata aceasta scrisoare am scris-o sub forma unei povesti de dragoste.Imi era mult mai usor sa transpun totul la persoana a treia cu personaje fictive,decat sa ii spun verde-n fata.Am sovait cateva momente in fata cutiei de la posta,dar pana intr-un final am trimis-o.

Astept raspuns o saptamana,doua saptamani si nici un raspuns.A treia saptamana imi verificam isteric atat cutia postal cat si mail-urile.Abia la finele saptamanii a patra,dupa ganduri si idei facute,primesc un apel de pe un numar necunoscut.Era Denisa:

-Andrei?

Am recunoscut vocea din prima zecime de secunda.

-Denisa,ce s-a intamplat?

-A trebuit sa vin de urgenta in Bucuresti.Am sa iti povestesc candva.Imi cer scuze ca nu te-am  sunat sau anuntat.Nu stiu de ce nu am facut-o.

Iar dupa acel apel telefonic,au trecut sase luni in care nu am primit nici o veste de la frumoasa mea zeita.I-am scris regulat,insa in fiecare dimineata,cutia postala a mail-ului tot goala era.Abby a observat acest lucru si banuia ca se petrece ceva ciudat in mine.Dar nu a deschis niciodata subiectul.Prefera sa nu  i se confirme probabil.

Eu insa am continuat sa o visez,sa o vad pe strada,sa o sarut imaginar.Aceasta fata,care pe atunci nu stiam cand o voi  revedea,imi patrundea usor si nesimtitor in suflet.

Fata blonda cu ochii verzi pe nume Adina. (Cap.4)

Obisnuiam sa am relatii cu anumite femei si totul sa se termine la plecarea mea.Nu sa continue si dupa.Entuziasmat  sa o revad nu eram,dar nici in pragul mortii nu ma dadeam.Trebuia mai intai sa ii ascult motivele pentru care imi facuse aceasta vizita neanuntata,neprevazuta si atat de rapida.Nu au trecut nici doua zile de cand nu ne-am vazut.Daca vrea sa se mute cu mine?Si eu precum sunt un gentleman inca in fuctie,nu o pot scoate afara.

-Ce surpriza Abby…

-Crede-ma Andrei ca si pentru mine este.Nu imi era in plan sa vin,dar nu puteam sa mai stau acolo.Spitalul nu mai e acelasi fara tine,iar fuctia de asistenta nu mai imi provoaca acea satisfactie pe care o simteam cand te ingrijeam pe tine.

-Eu sper sa nu mai am nevoie de ingrijire medicala.

-Nu la asta m-am referit.Vreau sa te ingrijesc si fara sa fi bolnav.Vreau sa te rasfat,sa te alint,sa te innabus cu un puhoi de saruturi in care sa ma implori sa iti dau drumul pentru a putea respira.Nu mi-am dat seama atunci,dar simt ca te iubesc Andrei.

Exact de ce ma temeam mai mult.Nu vreau sa ma intelegeti gresit stimati cititori.Inca o doresc pe aceasta femeie.Privirea ei inca ma tulbura,iar trupul ei nu ma lasa sa am parte de liniste,dar nu pot avea o relatie acum.Sunt prea multe cazuri la birou de rezolvat,iar Hunowsky are nevoie de mine in cele mai bune conditii cu maxim randament.Nu imi permit luxul de a ma indragosti din nou si mai ales de a suferi din nou.Uneori viata de burlac,de celibatar, este binevenita.Nu exista acea fantoma care bantuie sufletul fara pic de rusine sau regret.Abia am reusit sa o scot pe Adina din minte,si asta nu in totalitate.Dar totusi,am de ales?Nu ma pot impotrivi femeii.Sunt blestemat sa nu le pot refuza.

-Eu zic sa intram in casa draga mea.Poate ne aud vecinii.

-Simt ca am facut ceea ce trebuie Andrei.

-Aha.Ai ajuns demult?

-De jumatate de ora cred.Am fumat numai doua tigari,deci nu demult.

-Hai sa te schimbi si mergem sa mancam daca vrei.

-Nu,e prea tarziu pentru mancat.Dar putem iesii sa bem ceva.

-Cum doresti tu draga.

Abby s-a dus  sa faca un dus,iar eu stateam in sufragerie la masina de scris fumand din tigara si incercand sa mai scriu din cele intamplate.Brusc imi amintisem de Adina.De fapt imi amintisem de o  intamplare intre noi doi ce a avut loc la nu foarte mult timp dupa ce ne cunoscusem.

“Eram in Sibiu la acea terasa pomenita in capitolele trecute,entuziasmati amandoi de  discutiile noastre despre Mihail Drumes si ale sale carti.La finalul conversatiei,fiecare si-a vazut de drum.Ma duc catre bar sa platesc consumatia,si a mea si a Adinei.Ies din bar,aprind o tigara Kent.Un lucru ce imi placea cand vizitam Romania,era ca aici gaseam Kent-uri.In America fumam Marlboro.Si cum spuneam,ies din bar si ma trezesc ca nu am luat nici o adresa,nici un numar de telefon.Tot ce stiam e ca o cheama Adina si ma innebuneste cu frumusetea ei.Era blonda(probabil din cauza ei am inceput sa  iubesc blondele),buzele mari si rosii,perfecte pentru a fi sarutate,iar ochii ii avea verzi.Probabil cei mai frumosi ochi verzi din cati am vazut pana in acel moment.In timpul in care vorbeam cu ea,de cele mai multe ori ochii mi se pironeau pe buzele ei si imi imaginam cum ar fi sa o sarut.

Enervat la culme pe prostia mea adolescentina,ma indrept catre o statie de taxi pentru a ma duce la hotelul la care eram cazat.Pana ce am ajuns,afara deja se  innoptase.Urma sa fie  o noapte lunga precum zilele de Duminica care sunt intotdeauna aceleasi.Dar aceasta noapte avea sa fie lunga din cauza faptului ca in mintea mea facea galagie frumoasa Adina.”Cum mama dracului am sa o revad”-erau gandurile care m-au obsedat intreaga noapte.Am fumat in jurul unui pachet de tigari si cred ca am baut tot ce era in minibar.Alcoolul si oboseala stransa de-alungul zilei ma facuse sa cad pe frontul somnului.

A doua zi dimineata,soarele deja lumina puternic camera de hotel.Langa geamul camerei era un tei batran care daca nu era tras la raspundere,si-ar fi bagat crengile pana in camera.Si nu ca as fi cu ceva impotriva acestui lucru.Iubesc mirosul de tei.Primul gand care imi aparuse in minte,pe fondul mirosului puternic de flori de tei si pe muzica pasarelelor drogate sau fericite,era Adina.Nu imi statea in caracter sa ma las purtat pe aripile dorului  si sa ma gandesc mai mult de cateva ore la o femeie.Si drept sa va spun,acest lucru ma scotea din sarite.Nu imi convenea.Trebuia sa fiu independent,sa domin eu orice situatie sau relatie amoroasa,nicidecum sa ma gandesc la o fata cu care tocmai,tocmai am avut doar o simpla conversatie.Si din nou am injurat.Mama ei de dragoste si dor,ca inca nu v-ati gasit voi nasul.

Aprind o tigara in camera si cobor catre receptie.In mod normal nu era permis fumatul decat in locuri special amenajate,dar nu eram in America si asta imi permitea.Mananc micul dejun,beau cafeaua si urc inapoi in camera.Dupa un dus lung de patruzeci de minute,ma imbrac si ies din nou prin centrul Sibiului.

Trebuia sa ma intalnesc cu vechi cunostinte pe care nu le vazusem de ceva ani buni.De data aceasta m-am asezat intr-o cafenea de pe o straduta din centrul Sibiului.Cafeneaua era la subsol(ca un buncher),peretii erau amenazati cu caramida veche dar restaurata,atmostfera din cafenea era putin inchisa dar avea un miros de tigara combinat cu betisoare chinezesti.Si precum eu adoram frumul de tigara,pot sa spun ca era atmostfera placuta.

Barul asta era diferit de terasa unde o cunoscusem pe Adina.Acea terasa era pentru oameni visatori,mandrii de ei,dornici sa l-I se aduca totul la “botul calului”,unde chelneritele nu mai faceau fata comenzilor si pretentilor clientiilor absurzi.In schimb barul acesta era al naibii de simpatic.Nu era mare deloc.Avea trei mese cu coltare unde incapeau aprozimativ 5 persoane inghesuite si pe mijloc alte doua mese rotunde de inca trei persoane fiecare, la bar inca doua locuri,iar langa acesta un pian negru vechi Luminozitatea scazuta,rosul predominant si fumul care putea fi observant doar in dreptul lustrelor clasifica acest bar drept unul artistic si pentru artisti.

M-am asezat in coltul cel mai intunecat,unde nu as fi putut fi remarcat decat doar de la cativa pasi,am comandat un whiskey si am inceput sa imi eliberez toate gandurile ce nu imi aduceau nici un folos.Dupa aproximativ 15-20 de minute,un batranel cu plete albe care ii atarnau pe umerii garboviti,incepuse o piesa de Rod Stewart.Vocea lui putin ragusita si sunetul clapelor de pian,totul amestecat cu whiskeyul meu si tigara fumeganda,imi crea starea pe care fiecare turist o cauta intr-un oras artistic.Am zabovit in jurul a doua ore pline,unde am baut putin prea mult,dar nu exagerat.Primisem un telefon de la una dintre acele cunostinte cu care trebuia sa ma vad in cursul zilei.Achit nota de plata si ies din acea carciuma de basm.

Soarele ma izbise puternic si pret de cateva secunde am zabovit pentru a ma putea obisnui cu lumina.Mi-am pus ochelarii de soare si am pornit spre punctul de intalnire.Urma sa ne vedem in fata Bisericii Catolice din spatele centrului.

Ne-am petrecut toata dupamasa prelungita,numai in rasete  si aduceri aminte.A fost o intalnire reusita la care nu ma asteptam.Distractia s-a lasat trasa pana in ore tarzii,dar in prezenta altor persoane.Asa macar nu ma gandeam la Adina.

Pana la intoarcerea mea in San Francisco mai erau doua zile.De fapt doua noptii.A treia zi dis de dimineata urma sa plec catre aeroportul din Sibiu.Asa ca precum nu aveam cum sa dau de Adina,am incetat de a ma gandi la ea.Care ar fi fost sansele sa ma intalnesc accidental cu ea intr-un oras ca Sibiu?Plus ca urmatoarele zile aveam de gand sa stau in camera de hotel si sa lucrez la un proiect  legat de cazuri de crima la care eram inscris pe atunci.Doar spre seara eram hotarat sa cobor la barul hotelului.

Restul zilelor nu le mai mentionez.Nu au fost atat de importante incat sa vi le aduc la cunostinta dumneavoastra.

Si am ajuns  cu relatarea la cea din urma zi din vacanta mea sibiana.Am coborat precum  imi era obiceiul la  restaurantul hotelului sa servesc micul dejun.Ca si aperitiv am comandat un whiskey spre surprinderea chelnerului.Era mult prea devreme pentru a bea alcool,dar urma sa zbor cu avionul si acesta imi era obiceiul.Sa urc putin ametit in avion.

Am terminat si de mancat,bagajul era facut din seara precedenta.Tot ce mai ramanea era sa sun taxiul sa ma duca la aeroport.Ma duc la baie sa ma spal pe dinti,sa verific freza,imi iau geaca de piele din cuier si cobor scarile cu bagajul in mana si tigara in gura.

Ies de pe usa hotelului.Taxiul deja ma astepta de cinci minute,iar soferul nu dadea semne de bunavointa.Pun geamantanul in portbagaj si urc in taxi.Odata cu inchiderea portierei,s-a inchis si speranta mea de a ma intalni cu Adina.In cincisprezece minute urma sa fiu in aeroport,iar in urmatoarele doua ore,in aer.S-a zis si cu frumoasa Adina.

Il intreb pe sofer daca pot sa imi aprind o tigara.Fara nici o problema imi daduse voie.Stia ca urma  sa primeasca un ciubuc serios.Trecem de alte doua intersectii si urma sa o luam la dreapta,cand pe trecerea de pietoni o zaresc pe Adina.Ii poruncesc soferului sa  opreasca masina si sa astepte cateva momente.

-Adina.

-Da?

Se pare ca nu isi aminteste de mine.

-Andrei.Am discutat acum cateva zile  despre Invitatia la vals.

-Da da.Imi amintesc.Cum sa nu.

O rugasem sa ma astepte sa imi iau bagajul din taxi si sa il eliberez pe sofer,dupa care ne-am intors catre hotelul unde fusesem cazat pentru a face noua rezervare.Am lasat bagajul si am plecat impreuna cu Adina acolo unde pasi aveau de gand sa ne duca.Dupa spusele ei,nu avea nimic planuit pe ziua respectiva de care nu se putea lipsi sau ceva ce nu putea fi amanat.

Eu,am renuntat sa mai plec catre San Francisco,si mi-am prelungit sederea atat cat aveam nevoie.Asta s-a dovedit a fi inca o saptamana intreaga.O saptamana in care am trait zece vieti,in care am inceput sa iubesc din ce in ce mai intens si in care am gustat din acea stare pe care unii o numesc fericire.Eu as numi altfel acea stare.Denumirea de fericire este mult prea mica pentru a cuprinde de-a intregul toate simtamintele mele.Intr-una dintre seri,ne-am intalnit la acel bar artistic care l-am pomenit mai devreme.Cu ceva timp inainte de a ma intalni cu Adina mea,trecusem pe la cafenea sa pun la cale o surpiza pentru Ea.

Bucuroasa sa ma revada,imi sare in brate si ma saruta lung.Pret de cateva clipe nu ne-am adresat nici un cuvant ci doar am stat si ne-am privit unul pe celalat.Ochii ei verzi erau fericirea mea.Atunci am simtit ca nu vreau sa o mai las sa plece de langa mine nicicand.Daca soarta mi-o adusese in cale printr-o banala intamplare,trebuie sa profit de situatie si sa o pastrez atata vreme cat ea va dori sa stea.Si cand ma gandesc acum,in timp ce va scriu voua dragilor la faptul ca acum Adina mea,nu mai este langa mine,un nod puternic si greu se instaleaza in gat si abia abia reusesc sa il inghit.

Ea imbracata intr-o rochita alba cu brau negru de dantela,parul blond si bogat ii curgea pe umerii sensibili,pasea alaturi de mine ca si cand poteca de sub picioarele noastre ar fi dus la altar.Ajunsi in cafenea,ne retragem la acea masa din colt la care am stat eu cateva zile in urma.Ne-am comandat bauturile si am inceput sa povestim si sa ii multumim amandoi Ursitei pentru marele favor de care am avut parte.La un moment dat,batranelul cu parul lung si alb ca neaua,a  inceput sa cante o melodie de-a Regelui Elvis Presley,mai exact Love me tender.Vocea lui ragusita se potrivea de minune pe acea melodie romantica si veche.Fara sa stiu,era una din preferatele Adinei.Expresia fetei in momentul in care batranelul a inceput sa cante, era de nepretuit.

La finalul melodiei,am sarutat-o si i-am zis:

-Hai cu mine.Te rog.Ce rost mai are sa ramai in Sibiu?De visa nu ai nevoie,iar biletul il cumparam maine la pranz.

Probabil daca o ceream in casatorie nu ar fi fost atat de mirata si de surprinsa de propunerea mea.Mi-a cerut ragaz pana urmatoarea dimineata.Trebuia sa se gandeasca bine.

Inainte sa plecam din bar,am trecut amandoi pe la batranel.Il chema Neil Tarnotzy .Asta am putut observa de pe cartea lui de vizita ce ne-a inmanat-o,iar sub nume scria cu litere mici,”Urlatore”.Era un tip original,un om care si-a trait viata exact cum si-a dorit,iar acum o canta.Ne-a spus “Nepotiilor,sa va iubiti mult.Nu lasati prostia,invidia,gelozia si orgoliu sa va desparta candva.Eu am lasat,iar asa am reusit sa o pierd pe porumbita mea draga”.Si spunand aceste cuvinte,am putut observa cum ochii lui incep sa sticleasca si gura lui sa surada usor  a nostalgie.

Am plecat amandoi cu gandul la domnul Neil,la vocea lui superba si ne intrebam ce s-o fi intamplat cu “porumbita lui draga”.Am condus-o pe Adina catre casa.Dimineata avea sa imi dea de veste daca va veni cu mine in America.Trebuia sa vorbeasca cu parintii.De asta imi era frica.

Ajuns in camera de hotel,m-am aruncat pe pat imbracat cum eram,mi-am pus maine sub cap si ma uitam catre tavan unde mi se parea ca vad cerul instelat si toate galaxie lumii acesteia.Eram atat de imbatat de fericire.Nu as fi crezut ca peste trei ani,urma sa ma trezesc mahmur si cu dureri taioase in tot corpul.Si cu mintea printre stele,si cu inima la Adina am adormit bland.

La prima ora,ma trezesc cu batai in usa de la camera de hotel.Era Adina.

-Vin iubitule.Vin.Sunt asa fericita.

Si mi-a sarit din nou in brate innabusindu-ma cu saruturi dulci si  nenumarate.Asa ca,am asteptat sa se deschida agentiile de voiaj si am plecam amandoi ca un cuplu de proaspeti casatoriti sa cumparam biletele.Al meu cel precedent il anulasem.Aveam plecarea urmatoarea zi spre seara.Iar cum pana atunci mai aveam timp suficient,nu puteam rata ocazia de a-l viziat pe domnul Neil si de-ai impartasi  vestea cea noua.Se bucurase pentru noi ca si pentru nepotii lui.Nu ne-am luat la revedere de la el pana nu ne-a mai cantat o melodie,dupa care am plecat amandoi cu sufletul zambind.

Acum eram deja in avion.Ne tineam de mana si discutam.Atat de multe am putut sa vorbim incat ma mir ca a doua zi mai aveam ceva de spus .Cu Adina niciodata nu se repetau lucruriile.Nimic nu era monoton.Totul era nou si ma surprindea clipa de clipa,moment de moment.Dupa cateva ore lungi de zbor,Adina adormise cu capul la mine pe umar,iar eu cu capul lipit de-al ei.Intalnisem iubirea vietii mele.De atunci,tot ce conta pentru mine,era fata blonda cu ochii verzi pe nume Adina.”

Intre timp,Abby a iesit de la dus,s-a imbracat si astepta sa iesim in oras.Incheind aceasta amintire,adun foile prospat scrise si le pun in sertar.Iau o gura de whiskey din pahar,aprind o tigara(Marlboro) si ies pe usa impreuna cu Abby.Norocul meu fusese ca lumina era stinsa pe scara.Altfel ar fi reusit sa vada,cum din ochii mei,curg timid doua lacrimi de dor.Oare asa va fi toata viata?