New York.Vacanta dintre zboruri ( Cap.2)

   Nu aveam in plan sa revin in fata voastra cu gandurile mele.Sincer sa va spun,nici nu stiu de ce o fac.Uneori chiar am impresia ca fac un bine cuiva punand pe hartie,intamplari din viata sau din suflet.Venind vorba de suflet,se tot extinde ticalosul.Dintr-un sat a devenit comuna,din comuna a devenit oras si acum e pe cale sa devina metropola.Atat de multe lucruri se intampla in el si totusi nu locuieste nimeni.Dar ati vazut  undeva o metropola pustie,unde blocurile  gri si spalacite sunt goale,in care parcurile fara iarba sunt populate de fruze ofilite si zbarcite din copacii care atarna sleios peste  hutulusele intepenite de rugina?Ei bine,va aduc la cunostinta ca exista asa ceva.Aceasta metropola in care vantul bate continuu,am denumit-o suflet.Ca sa ajung unde am inceput.

   Probabil am revenit in viata paginii albe,din lipsa de companie,sau probabil undeva in interior incerc sa devin un faimos scriitor.Un scriitor care isi publica cazurile.De cand a plecat Adina,casa a ramas goala,dar plina de dezordine.Vedeti?O adevarata asemanare cu metropola mea.Sa incep o descriere a casei dupa ce a plecat Adina?Haideti ca incep.Bucataria:masa este acoperita de hartii si bonuri,doze de suc goale,farfurii de unica folosinta,frigiderul plin cu sticle de bere si energizante(aici stau bine),vasele sunt spalate odata pe saptamana,de obicei sambata.Atunci mai primesc vizite.Sufrageria este un dezastru,iar dormitorul de asemenea.Baia este mai curata.Probabil pentru ca stropesc tot cu apa cand fac dus.As mai putea umple o pagina cu tot ce se afla in casa mea,dar mi-e prea lene sa zabovesc atat de mult asupra unor aspecte ce probabil va plictisesc.Hunowky imi daduse sfat sa angajez o menajera.Leafa ce-o primeam avea sa se mareasca de luna care vine,iar atunci nu as  simtii la buget vreo schimbare.Si probabil asta am sa fac.Aaaa…am uitat.In sufragerie pe o masa laturalnica langa televizor,se afla o masina veche de scris.Daca tot scriu,macar sa o fac intr-un stil clasic.Asa ma simt si eu pe vremea parintilor mei.Atunci cand erau doi tineri ajunsi in America cea darnica si implinitoare de vise si visuri.Chiar am in portofel o poza cu ei,langa podul Golden Gate in prima saptamana ce au ajuns.Erau atat de fericiti si indragostiti incat ma mir ca nu se topeste poza de atata dragoste emanata.In schimb acum,tata a imabtranit,mama asemenea,dar nu o duc rau.Nu stiu daca v-am spus in anterioara povestioara,si tata a lucrat in politie.Era la anti-drog.Iar intr-o misiune a fost impuscat in picior,iar de atunci semi-pensionat.Facea doar munca de birou,dar statul (God bless America), a  binevoit sa ii dea o pensie destul de maricica.Merita din plin saracul tata.Mai merg sa-i vizitez uneori.Amandoi se bucura sa ma vada.

    Si sa revin la acea dimineata in care ploua si in San Francisco si in metropola mea iubita.Hunosky ma telefonase sa vin la sediu,avand un caz de crima.Era tot ce aveam nevoie in acea zi.Mintea ocupata si sa fiu distrat de realitatea cruda ce a avut loc.Chiar credeti?Nici nu stiu cum am reusit sa dam de criminal.De fapt stiu.Datorita lui Hunosky.Probabil l-ar fi prins mai repede fara mine.Dar acesta a fost ultimul caz in care am fost absent si nefolositor.Iar pentru a-mi revenii complet,Hunowsky ma trimise in New York intr-un mini-concediu de patru zile,la verisoara lui.”Platesc eu tot,chiar si alcoolul si tigarile,numai dute si revinoti.Dispari odata”.Si l-am ascultat.Cum era sa nu il ascult pe sefu?Mai ales cand imi facea o astfel de oferta.

   A doua zi,dis de dimineata,m-am trezit ,am facut un dus,am mancat in fuga la cafeneaua de jos si am plecat la aeroport.Intre timp,am vorbit cu un vecin ce stia o menajera,sa imi faca curat pan’ ce revin acasa.Bagaj mare nu mi-am luat.Doar un geamantan de mana cu strictul necesar care sa nu fie nici greu de carat in mana.In aeroport,ma duc la check-in,iar dupa ma arunc intr-un bar.Mai aveam o ora si jumatate pana la imbarcare.Timp suficient de inca o cafea,cateva tigari,si un wiskey insotit de o lectura descoperita recent.La masa de langa,o blonda promitatoare isi soarbe mandra cafeaua din ceasca tinuta cu doua degete si citeste un ziar de cancan.Probabil asta era literatura ei proprie de zi cu zi.Dar era frumoasa nenorocita.Cum sa ma pun la vorba cu ea cand Adina nu avea nici o saptamana de cand plecase.Daca se intoarce?Rapid rapid am alungat gandurile astea prostesti si m-am asezat la masa blondei.Nici in ziua de azi nu stiu cum o cheama.S-a prezentat,dar credeti-ma ca am uitat.Am avut ceva schimburi de replici puerile si patetice de-a dreptul.Ea pleca la maica-sa in Atlanta pentru doua saptamani.I-am lasat numarul meu de telefon pentru cand avea sa se intoarca.

   Urc in avion,imi pun castile de la mp3 in urechi,dau muzica tare si inchid ochii.Aveam marele noroc sa stau la geam.Ma trezesc dupa aproximativ doua ore.Buimac ma uit in jurul meu.Langa mine,alta blonda.Cea de acum nu era nici frumoasa,nici urata.Nici de ignorat,nici de bagat in seama.Nu stiu cum sa va spun.Acel tip de femeie care se face pierduta foarte usor in multime.Chiar si in pustie ramane neremarcata.Dar de data aceasta,destinul a asezat-o langa mine in avion.De altfel si cu aceasta am avut ceva dialoguri,dar putin mai inteligente decat cu prima.Lucra la banca,se intretinea singura.Era de apreciat.Mergea tot in New York,dar la o inmormantare a unui unchi.Ii spusesem”si eu ma duc tot sa inmormantez pe cineva,o fosta iubita”.Iar pe subiectul asta am zabovit pana ce am ajuns in New York.Am facut schimb de numere de telefon si ne-am urcat amandoi in taxiuri diferite.

   Ajuns la verisoara sefului meu,desfac bagajul,fac un dus dupa care ma asez la masa.Aici era deja seara,deci servesc cina.”Verisoara” era vegetariana,asa ca inchipuiti-va ce cina am servit.Nu a fost rea,dar lipsa carnii s-a simtit.

-Cum a fost calatoria Andrei?

-La fel ca toate calatoriile.Cu atipiri,cu conversatii cu vecinul de scaun.In schimb nu am avut parte de turbulente prea dese ca in alte calatorii.Slava Cerului.

-Seara asta vrei sa iesi sa vizitezi orasul,sau te culci?

-Ma gandeam sa vizitez putin.

Am uitat sa mentionez faptul ca verisoara locuia in Manhattan.Avea bani urata.

-Daca vrei,poti sa o astepti pe Iolanda,trebuie sa ajunga acasa.

-Cine-I Iolanda?

-Cum cine?Fata mea.Nu ti-a zis acritura aia de varu-miu?

-Nu…

   Am asteptat-o pe Iolanda sa merg cu ea.Pricepusem eu de ce nu mi-a zis nimic Hunowsky.Vroia sa imi faca o surpriza.Iolanda era de o frumusete,au mama.Numai in filme celebre mai intalnesti asemenea bambole.Ticalosul de Hunowsky.Mi-o facuse.

-Daca stiam ca domnul Hunowsky are o nepoata,veneam pregatit.Ii spusesem Iolandai.

-Stai linistit Andrei.Asa e unchiu.Uituc sau ticalos.Hehehe.

Rasul ei era precum sunetul unor clopotei de cristal(daca exista asa ceva),iar ochii te cucereau atunci cand zambea.Cred ca fata asta are cel mai frumos zambet.Bat in lemn sa nu ma indragostesc de ea ca atunci sa vezi nenorocire.Trag aer in piept si ies cu Iolanda in oras.Preferam sa ii spun Ioli.

Vizitasem tot ce se putea vizita in Manhattan la acea ora de seara.Dupa miezul noptii,ne-am  aruncam intr-un bar si ne-am  pus la tejghea.Am baut amandoi numai tequila.Ioli nu era fumatoare,dar in acea noapte fumase si ea din tigarile mele.Ma simteam bine alaturi de ea.Era placuta si ca infatisare(defapt ca infatisare era tulburatoare) si ca si companie.Stia sa se distreze.La prima vedere,ma gandeam ca o fi vreo fecioara timida si prostuta.Neahh.Nici vorba.Cum am zis,stia sa se distreze.Nu cu oricine,dar vad ca alaturi de mine se simtea si ea de altfel bine.In drum spre casa,am mers de brat,cantand romante.Nu stiu cat era ora cand am ajuns acasa.Dar dupa cinci sigur.Dupa cateva ore de somn ma trezesc in patul ei.Nu facusem nimic,doar dormisem impreuna.Insa Ioli nu era in pat.Ma ridic,ma duc la baie,iar dupa ma indrept catre bucatarie.Ioli ma astepta cu un mic dejun copios,cafea si clatite cu ciocolata.Se uita la mine,zambea si fuma dintr-o tigara.Iarasi.

-Ioli,tu nu fumai.nu?

-Nu.Dar o fac pentru ca si tu o faci si ma face sa ma simt bine.

  Sa fie o declaratie de dragoste indirecta?Totul era pregatit cu atata dragoste si drept sa va spun,foarte gustos.Stia ca nu sunt vegetarian si s-a dus la magazin sa cumpere carne special pentru mine.O fata clasa intai.Pacat ca eram in acea stare de convalescenta dupa Adina.Pacat ca imi propusesem sa nu mai iubesc si sa nu mai caut implinire sufleteasca.Metropolei mele avea sa ii fie bine asa pustie cum e.Dar atat de frumoasa era Ioli.V-am descris-o?Nu cred.Are cam 1,70m,blonda,(nu stiu ce se intampla,dar numai de blonde dau in ultima vreme.Eu cel care divinizam brunetele),ochii negrii,tenul nici albicios,nici bronzat,avea culoarea perfecta,iar buzele parca te chemau si imbiau sa le gusti.Mari si rosii.Parul,cum am spus,era blond si ondulat si lung.Nu semana deloc cu “verisoara”.

-Multumesc pentru masa Ioli.A fost foarte gustos.Stii,sotul tau nu o sa o duca rau cu tine.

-Hehehe.Cu placere Andrei.Esti un dragut.Azi vreau sa te duc in Central Park.O sa il adori.

-Oriunde cu tine Ioli.Oriunde.Dar nu ar trebui sa fi la lucru?

-Mi-am luat liber zilele astea cat stai la noi.Doar nu te lasam sa fi singur.Mama e plictisitoare.Plus ca e la lucru majoritatea timpului.

-Apreciez mult.Nu stiam ca domnul Hunowsky are rude chiar atat de simpatice si primitoare.Foarte mult il admir pe unchiul tau.E un tip pe cinste.

-Doar cand vrea.Hehehe.

Din nou mentionez,eram innebunit de zambetul acestei fete.Restul zilei l-am petrecut tot cu Iolanda prin New York.Ne-am plimbat prin Central Park.Intradevar era asa cum spunea ea.Deosebit.Am cumparat doua cafele si niste cofrigi si am stat pe o banca din parc unde ne-am povestit amandoi vietile unul altuia.Si ea a suferit din dragoste.Iar cand ii spusesem recenta intamplare care o numesc acum istorie,am putut observa cum doua lacrimi ii pornesc din acei ochi negri minunati.Dupa ce am terminat de istorisit drama prin care am trecut,ne-am aprins amandoi cate o tigara.Ea statea cu capul pe umarul meu si privea in gol.Nu stiu la ce se gandea.Dar era placut sa o stiu langa mine.Gandul ca era nepoata lui Hunowsky ma facea sa o indepartez din minte si  sa nu ii permit candva sa imi violeze intimitatea metropolei mele.Catre seara ne-am tot plimbat dintr-un pub in altul.Iarasi aveam de gand sa venim ametiti acasa?Nu strica putina uitare de sine zilele acestea.Doua nopti s-au scurs si mai imi ramanea doar una.In ultima zi,spre seara aveam avion.

In ziua dintre ultimile doua nopti,am iesit singur sa cumpar ceva haine si cadouri pentru Hunowsky,vara-sa si Ioli.Trebuia sa dau dovada de bun simt.Si in plus,nu ma cheltuisem aproape cu nimic.Chiar si noptiile de betie cu Ioli erau din banii lui Hunowsky.Stia ca urma sa imi faca bine aceasta iesire si mare dreptate a avut.Istoria s-a repetat si in ultima noapte.Ne-am plimbat iarasi prin Central Park,insa de data aceasta tinandu-ne de mana si bineinteles fumand.Spre miezul noptii am intrat intr-o bodega de rockeri la un subsol.Muzica era perfecta,nimerisem seara cu balade rock.Am comandat amandoi cate o bere de inceput.

-Andrei,sa stii ca nu imi place un lucru la tine.

-Serios?Ce anume?

-Nu imi place ca pleci maine.Mi-as fi dorit sa mai stai.Nu m-am simtit atat de bine de ceva vreme.Stiu ca pentru tine e putin dificil dat fiind faptul ca Adina a plecat de langa tine si e si normal sa suferi.Poate as reusii sa te fac sa o uiti.

-Sincer sa fiu Ioli,si mie imi pare rau ca plec asa devreme.Am sa ii fiu recunoscator unchiului tau pentru acest concediu de vis.Si spun concediu de vis pentru ca tu esti de vis.Alaturi de tine am uitat de suferinta si de tot rahatul ala imens  prin care am trecut.Iti multumesc.Dar poate o sa mai vin.De fapt,sigur am sa mai vin.Macar daca nu s-ar omori atatia,as avea mai mult timp liber.Dar parca a intrat dracu’n ei.Ar fi fain sa vi si tu in San Francisco.Promit ca mergem sa vizitam Alcatrazul.

-Ar fi minunat.

Iar dupa ce a rostit cuvinetele de mai sus,se apleaca peste mine si ma saruta.A fost un sarut lung si intens.Desi era primul,parca ar fi fost ultimul sarut care si-l dau doi indragostiti condamnati la moarte.Noaptea  a continuat in compania alchoolului.De la bere pana la vodka si wiskey.Si sa nu uitam tequila.Am ajuns acasa cand se crapa de ziua.Am fugit catre dormitorul ei.Nu mai era mult si se trezea ma-sa.Am tras jaluzelele la geam sa nu fim deranjat de soarele care tindea sa rasara curand si ne-am bagat in pat.Fata de noapte trecuta,in aceasta noapte,defapt pot sa numesc dimineata,s-a intamplat ceva intre mine si Ioli.Nici nu vreau sa ma gandesc cum ar reactiona unchiusu daca ar afla.Intr-un final adormim unul in bratele celuilalt.Spre pranz am fost treziti de “verisoara” si chemati la masa.S-a putut observa diferenta intre preparatele culinare dintre ea si Ioli.Blonda mea incerca sa ma impresioneze.Si din prima zi pana in ultima,nu  a trecut clipa sa nu fiu impresionat de fiinta ei atat de inventiva si distractiva.

   Catre avion m-a condus,desi am insistat sa nu o faca.Nu imi placeau despartirile in aeroporturi.Preferam sa intru singur,cu bagajul in mana si sa ma asez la o masa sorbind dintr-o cafea sau dintr-un pahar cu wiskey si sa fumez o tigara linistit.Am ajuns la compromisul ca nu v-a intra in aeroport.”Vrei sa plang?” i-am zis.Am ras amandoi.Ne-am sarutat si a plecat.Am urmarit-o cum urca in taxi si pleaca.I-am facut cu mana si ma faceam ca imi sterg lacrimile de la ochi ca sa o fac sa mai zambeasca odata.O sa imi fie dor de ea.

   De data aceasta in avion am nimerit langa un batranel care nu parea dornic de conversatii.Slava Cerului.Nici eu nu eram.Ce puteam discuta si cu cine,incat sa ma intereseze si sa imi acapareze atentia,dupa o vacanta atat de minunata.Mi-am pus din nou castile in urechi in speranta ca am sa adorm.Si asa s-a si intamplat pana ce am fost trezit de turbulente violente.Stewardesele fugeau agitate dintr-un capat in altul,iar din boxe se comunica sa ne punem centurile de siguranta.”Naaa…fain zbor.Nu e suficient ca ma intorc din nou acasa unde ma astepta apartamentul gol(de data asta curat) si munca pe teren,ca mai trebuie sa am parte si de un zbor cumplit”.La  un moment dat am simtit cum avionul cade in gol.Oamenii si copii din avion tipau care mai speriati.Pilotul facea eforturi uriase pentru a incerca restabilii pasarea uriasa.”Nu as fi crezut ca imi voi gasi sfarsitul intr-un accident de avion.La cate cazuri periculoase am luat parte,urma sa mor prosteste.Macar ultimile zile din viata au fost excelente.”-erau gandurile din acel moment.

   Ajunsesem la o foarte mica distanta de pamant.In minte imi venea gandul “acuma se sfarseste”.Pilotul a reusit sa faca avionul sa planeze inainte sa incerce aterizarea fortata pe un camp.Dintr-o data am simtit o lovitura puternica(acela fiind contactul cu pamantul) vazand negru in fata ochilor.Eram inconstient.

   Probabil s-a intamplat exact ceea ce trebuia sa se intample.Este adevarat,am avut parte de patru zile de vis in compania Iolandei,dar despartirea de Adina ma zdruncinase prea puternic.Posibil in aceste zile am fost anesteziat de prezenta fetei cu zambetul ceresc.Dar Adina tot acolo era.Tot in acea metropola plansa si care ziceam eu ca e pustie.Doar murind,nu voi mai simtii absenta ei.Parintii m-or plange o perioada.La fel si Iolanda cred.Hunowsky va vizita mormantul meu dupa fiecare caz incheiat cu succes.Adio suferinte,adio insomnii,adio San Francisco,adio tigari,adio cazuri nerezorvabile,adio oceanule,adio GoldenGate Park,adio mama,adio tata,adio maestre Hunowsky,adio ploi tarzii,adio cititorilor,adio Adina.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………....................................................................................................................................................................................................................................Mi se parea ca zaresc lumina,insa tocmai cand ma entuziasmam,din nou intuneric si liniste.De data aceasta,s-a facut lumina brusc,orbindu-ma pret de cateva secunde.S-a sfarsit?Nu Iovane,nu s-a sfarsit.Doar deschisesem ochii.Ma aflam intr-un salon de spital.Se pare ca nu murisem.Ma astepta masina de scris.