New York.Vacanta dintre zboruri ( Cap.2)

   Nu aveam in plan sa revin in fata voastra cu gandurile mele.Sincer sa va spun,nici nu stiu de ce o fac.Uneori chiar am impresia ca fac un bine cuiva punand pe hartie,intamplari din viata sau din suflet.Venind vorba de suflet,se tot extinde ticalosul.Dintr-un sat a devenit comuna,din comuna a devenit oras si acum e pe cale sa devina metropola.Atat de multe lucruri se intampla in el si totusi nu locuieste nimeni.Dar ati vazut  undeva o metropola pustie,unde blocurile  gri si spalacite sunt goale,in care parcurile fara iarba sunt populate de fruze ofilite si zbarcite din copacii care atarna sleios peste  hutulusele intepenite de rugina?Ei bine,va aduc la cunostinta ca exista asa ceva.Aceasta metropola in care vantul bate continuu,am denumit-o suflet.Ca sa ajung unde am inceput.

   Probabil am revenit in viata paginii albe,din lipsa de companie,sau probabil undeva in interior incerc sa devin un faimos scriitor.Un scriitor care isi publica cazurile.De cand a plecat Adina,casa a ramas goala,dar plina de dezordine.Vedeti?O adevarata asemanare cu metropola mea.Sa incep o descriere a casei dupa ce a plecat Adina?Haideti ca incep.Bucataria:masa este acoperita de hartii si bonuri,doze de suc goale,farfurii de unica folosinta,frigiderul plin cu sticle de bere si energizante(aici stau bine),vasele sunt spalate odata pe saptamana,de obicei sambata.Atunci mai primesc vizite.Sufrageria este un dezastru,iar dormitorul de asemenea.Baia este mai curata.Probabil pentru ca stropesc tot cu apa cand fac dus.As mai putea umple o pagina cu tot ce se afla in casa mea,dar mi-e prea lene sa zabovesc atat de mult asupra unor aspecte ce probabil va plictisesc.Hunowky imi daduse sfat sa angajez o menajera.Leafa ce-o primeam avea sa se mareasca de luna care vine,iar atunci nu as  simtii la buget vreo schimbare.Si probabil asta am sa fac.Aaaa…am uitat.In sufragerie pe o masa laturalnica langa televizor,se afla o masina veche de scris.Daca tot scriu,macar sa o fac intr-un stil clasic.Asa ma simt si eu pe vremea parintilor mei.Atunci cand erau doi tineri ajunsi in America cea darnica si implinitoare de vise si visuri.Chiar am in portofel o poza cu ei,langa podul Golden Gate in prima saptamana ce au ajuns.Erau atat de fericiti si indragostiti incat ma mir ca nu se topeste poza de atata dragoste emanata.In schimb acum,tata a imabtranit,mama asemenea,dar nu o duc rau.Nu stiu daca v-am spus in anterioara povestioara,si tata a lucrat in politie.Era la anti-drog.Iar intr-o misiune a fost impuscat in picior,iar de atunci semi-pensionat.Facea doar munca de birou,dar statul (God bless America), a  binevoit sa ii dea o pensie destul de maricica.Merita din plin saracul tata.Mai merg sa-i vizitez uneori.Amandoi se bucura sa ma vada.

    Si sa revin la acea dimineata in care ploua si in San Francisco si in metropola mea iubita.Hunosky ma telefonase sa vin la sediu,avand un caz de crima.Era tot ce aveam nevoie in acea zi.Mintea ocupata si sa fiu distrat de realitatea cruda ce a avut loc.Chiar credeti?Nici nu stiu cum am reusit sa dam de criminal.De fapt stiu.Datorita lui Hunosky.Probabil l-ar fi prins mai repede fara mine.Dar acesta a fost ultimul caz in care am fost absent si nefolositor.Iar pentru a-mi revenii complet,Hunowsky ma trimise in New York intr-un mini-concediu de patru zile,la verisoara lui.”Platesc eu tot,chiar si alcoolul si tigarile,numai dute si revinoti.Dispari odata”.Si l-am ascultat.Cum era sa nu il ascult pe sefu?Mai ales cand imi facea o astfel de oferta.

   A doua zi,dis de dimineata,m-am trezit ,am facut un dus,am mancat in fuga la cafeneaua de jos si am plecat la aeroport.Intre timp,am vorbit cu un vecin ce stia o menajera,sa imi faca curat pan’ ce revin acasa.Bagaj mare nu mi-am luat.Doar un geamantan de mana cu strictul necesar care sa nu fie nici greu de carat in mana.In aeroport,ma duc la check-in,iar dupa ma arunc intr-un bar.Mai aveam o ora si jumatate pana la imbarcare.Timp suficient de inca o cafea,cateva tigari,si un wiskey insotit de o lectura descoperita recent.La masa de langa,o blonda promitatoare isi soarbe mandra cafeaua din ceasca tinuta cu doua degete si citeste un ziar de cancan.Probabil asta era literatura ei proprie de zi cu zi.Dar era frumoasa nenorocita.Cum sa ma pun la vorba cu ea cand Adina nu avea nici o saptamana de cand plecase.Daca se intoarce?Rapid rapid am alungat gandurile astea prostesti si m-am asezat la masa blondei.Nici in ziua de azi nu stiu cum o cheama.S-a prezentat,dar credeti-ma ca am uitat.Am avut ceva schimburi de replici puerile si patetice de-a dreptul.Ea pleca la maica-sa in Atlanta pentru doua saptamani.I-am lasat numarul meu de telefon pentru cand avea sa se intoarca.

   Urc in avion,imi pun castile de la mp3 in urechi,dau muzica tare si inchid ochii.Aveam marele noroc sa stau la geam.Ma trezesc dupa aproximativ doua ore.Buimac ma uit in jurul meu.Langa mine,alta blonda.Cea de acum nu era nici frumoasa,nici urata.Nici de ignorat,nici de bagat in seama.Nu stiu cum sa va spun.Acel tip de femeie care se face pierduta foarte usor in multime.Chiar si in pustie ramane neremarcata.Dar de data aceasta,destinul a asezat-o langa mine in avion.De altfel si cu aceasta am avut ceva dialoguri,dar putin mai inteligente decat cu prima.Lucra la banca,se intretinea singura.Era de apreciat.Mergea tot in New York,dar la o inmormantare a unui unchi.Ii spusesem”si eu ma duc tot sa inmormantez pe cineva,o fosta iubita”.Iar pe subiectul asta am zabovit pana ce am ajuns in New York.Am facut schimb de numere de telefon si ne-am urcat amandoi in taxiuri diferite.

   Ajuns la verisoara sefului meu,desfac bagajul,fac un dus dupa care ma asez la masa.Aici era deja seara,deci servesc cina.”Verisoara” era vegetariana,asa ca inchipuiti-va ce cina am servit.Nu a fost rea,dar lipsa carnii s-a simtit.

-Cum a fost calatoria Andrei?

-La fel ca toate calatoriile.Cu atipiri,cu conversatii cu vecinul de scaun.In schimb nu am avut parte de turbulente prea dese ca in alte calatorii.Slava Cerului.

-Seara asta vrei sa iesi sa vizitezi orasul,sau te culci?

-Ma gandeam sa vizitez putin.

Am uitat sa mentionez faptul ca verisoara locuia in Manhattan.Avea bani urata.

-Daca vrei,poti sa o astepti pe Iolanda,trebuie sa ajunga acasa.

-Cine-I Iolanda?

-Cum cine?Fata mea.Nu ti-a zis acritura aia de varu-miu?

-Nu…

   Am asteptat-o pe Iolanda sa merg cu ea.Pricepusem eu de ce nu mi-a zis nimic Hunowsky.Vroia sa imi faca o surpriza.Iolanda era de o frumusete,au mama.Numai in filme celebre mai intalnesti asemenea bambole.Ticalosul de Hunowsky.Mi-o facuse.

-Daca stiam ca domnul Hunowsky are o nepoata,veneam pregatit.Ii spusesem Iolandai.

-Stai linistit Andrei.Asa e unchiu.Uituc sau ticalos.Hehehe.

Rasul ei era precum sunetul unor clopotei de cristal(daca exista asa ceva),iar ochii te cucereau atunci cand zambea.Cred ca fata asta are cel mai frumos zambet.Bat in lemn sa nu ma indragostesc de ea ca atunci sa vezi nenorocire.Trag aer in piept si ies cu Iolanda in oras.Preferam sa ii spun Ioli.

Vizitasem tot ce se putea vizita in Manhattan la acea ora de seara.Dupa miezul noptii,ne-am  aruncam intr-un bar si ne-am  pus la tejghea.Am baut amandoi numai tequila.Ioli nu era fumatoare,dar in acea noapte fumase si ea din tigarile mele.Ma simteam bine alaturi de ea.Era placuta si ca infatisare(defapt ca infatisare era tulburatoare) si ca si companie.Stia sa se distreze.La prima vedere,ma gandeam ca o fi vreo fecioara timida si prostuta.Neahh.Nici vorba.Cum am zis,stia sa se distreze.Nu cu oricine,dar vad ca alaturi de mine se simtea si ea de altfel bine.In drum spre casa,am mers de brat,cantand romante.Nu stiu cat era ora cand am ajuns acasa.Dar dupa cinci sigur.Dupa cateva ore de somn ma trezesc in patul ei.Nu facusem nimic,doar dormisem impreuna.Insa Ioli nu era in pat.Ma ridic,ma duc la baie,iar dupa ma indrept catre bucatarie.Ioli ma astepta cu un mic dejun copios,cafea si clatite cu ciocolata.Se uita la mine,zambea si fuma dintr-o tigara.Iarasi.

-Ioli,tu nu fumai.nu?

-Nu.Dar o fac pentru ca si tu o faci si ma face sa ma simt bine.

  Sa fie o declaratie de dragoste indirecta?Totul era pregatit cu atata dragoste si drept sa va spun,foarte gustos.Stia ca nu sunt vegetarian si s-a dus la magazin sa cumpere carne special pentru mine.O fata clasa intai.Pacat ca eram in acea stare de convalescenta dupa Adina.Pacat ca imi propusesem sa nu mai iubesc si sa nu mai caut implinire sufleteasca.Metropolei mele avea sa ii fie bine asa pustie cum e.Dar atat de frumoasa era Ioli.V-am descris-o?Nu cred.Are cam 1,70m,blonda,(nu stiu ce se intampla,dar numai de blonde dau in ultima vreme.Eu cel care divinizam brunetele),ochii negrii,tenul nici albicios,nici bronzat,avea culoarea perfecta,iar buzele parca te chemau si imbiau sa le gusti.Mari si rosii.Parul,cum am spus,era blond si ondulat si lung.Nu semana deloc cu “verisoara”.

-Multumesc pentru masa Ioli.A fost foarte gustos.Stii,sotul tau nu o sa o duca rau cu tine.

-Hehehe.Cu placere Andrei.Esti un dragut.Azi vreau sa te duc in Central Park.O sa il adori.

-Oriunde cu tine Ioli.Oriunde.Dar nu ar trebui sa fi la lucru?

-Mi-am luat liber zilele astea cat stai la noi.Doar nu te lasam sa fi singur.Mama e plictisitoare.Plus ca e la lucru majoritatea timpului.

-Apreciez mult.Nu stiam ca domnul Hunowsky are rude chiar atat de simpatice si primitoare.Foarte mult il admir pe unchiul tau.E un tip pe cinste.

-Doar cand vrea.Hehehe.

Din nou mentionez,eram innebunit de zambetul acestei fete.Restul zilei l-am petrecut tot cu Iolanda prin New York.Ne-am plimbat prin Central Park.Intradevar era asa cum spunea ea.Deosebit.Am cumparat doua cafele si niste cofrigi si am stat pe o banca din parc unde ne-am povestit amandoi vietile unul altuia.Si ea a suferit din dragoste.Iar cand ii spusesem recenta intamplare care o numesc acum istorie,am putut observa cum doua lacrimi ii pornesc din acei ochi negri minunati.Dupa ce am terminat de istorisit drama prin care am trecut,ne-am aprins amandoi cate o tigara.Ea statea cu capul pe umarul meu si privea in gol.Nu stiu la ce se gandea.Dar era placut sa o stiu langa mine.Gandul ca era nepoata lui Hunowsky ma facea sa o indepartez din minte si  sa nu ii permit candva sa imi violeze intimitatea metropolei mele.Catre seara ne-am tot plimbat dintr-un pub in altul.Iarasi aveam de gand sa venim ametiti acasa?Nu strica putina uitare de sine zilele acestea.Doua nopti s-au scurs si mai imi ramanea doar una.In ultima zi,spre seara aveam avion.

In ziua dintre ultimile doua nopti,am iesit singur sa cumpar ceva haine si cadouri pentru Hunowsky,vara-sa si Ioli.Trebuia sa dau dovada de bun simt.Si in plus,nu ma cheltuisem aproape cu nimic.Chiar si noptiile de betie cu Ioli erau din banii lui Hunowsky.Stia ca urma sa imi faca bine aceasta iesire si mare dreptate a avut.Istoria s-a repetat si in ultima noapte.Ne-am plimbat iarasi prin Central Park,insa de data aceasta tinandu-ne de mana si bineinteles fumand.Spre miezul noptii am intrat intr-o bodega de rockeri la un subsol.Muzica era perfecta,nimerisem seara cu balade rock.Am comandat amandoi cate o bere de inceput.

-Andrei,sa stii ca nu imi place un lucru la tine.

-Serios?Ce anume?

-Nu imi place ca pleci maine.Mi-as fi dorit sa mai stai.Nu m-am simtit atat de bine de ceva vreme.Stiu ca pentru tine e putin dificil dat fiind faptul ca Adina a plecat de langa tine si e si normal sa suferi.Poate as reusii sa te fac sa o uiti.

-Sincer sa fiu Ioli,si mie imi pare rau ca plec asa devreme.Am sa ii fiu recunoscator unchiului tau pentru acest concediu de vis.Si spun concediu de vis pentru ca tu esti de vis.Alaturi de tine am uitat de suferinta si de tot rahatul ala imens  prin care am trecut.Iti multumesc.Dar poate o sa mai vin.De fapt,sigur am sa mai vin.Macar daca nu s-ar omori atatia,as avea mai mult timp liber.Dar parca a intrat dracu’n ei.Ar fi fain sa vi si tu in San Francisco.Promit ca mergem sa vizitam Alcatrazul.

-Ar fi minunat.

Iar dupa ce a rostit cuvinetele de mai sus,se apleaca peste mine si ma saruta.A fost un sarut lung si intens.Desi era primul,parca ar fi fost ultimul sarut care si-l dau doi indragostiti condamnati la moarte.Noaptea  a continuat in compania alchoolului.De la bere pana la vodka si wiskey.Si sa nu uitam tequila.Am ajuns acasa cand se crapa de ziua.Am fugit catre dormitorul ei.Nu mai era mult si se trezea ma-sa.Am tras jaluzelele la geam sa nu fim deranjat de soarele care tindea sa rasara curand si ne-am bagat in pat.Fata de noapte trecuta,in aceasta noapte,defapt pot sa numesc dimineata,s-a intamplat ceva intre mine si Ioli.Nici nu vreau sa ma gandesc cum ar reactiona unchiusu daca ar afla.Intr-un final adormim unul in bratele celuilalt.Spre pranz am fost treziti de “verisoara” si chemati la masa.S-a putut observa diferenta intre preparatele culinare dintre ea si Ioli.Blonda mea incerca sa ma impresioneze.Si din prima zi pana in ultima,nu  a trecut clipa sa nu fiu impresionat de fiinta ei atat de inventiva si distractiva.

   Catre avion m-a condus,desi am insistat sa nu o faca.Nu imi placeau despartirile in aeroporturi.Preferam sa intru singur,cu bagajul in mana si sa ma asez la o masa sorbind dintr-o cafea sau dintr-un pahar cu wiskey si sa fumez o tigara linistit.Am ajuns la compromisul ca nu v-a intra in aeroport.”Vrei sa plang?” i-am zis.Am ras amandoi.Ne-am sarutat si a plecat.Am urmarit-o cum urca in taxi si pleaca.I-am facut cu mana si ma faceam ca imi sterg lacrimile de la ochi ca sa o fac sa mai zambeasca odata.O sa imi fie dor de ea.

   De data aceasta in avion am nimerit langa un batranel care nu parea dornic de conversatii.Slava Cerului.Nici eu nu eram.Ce puteam discuta si cu cine,incat sa ma intereseze si sa imi acapareze atentia,dupa o vacanta atat de minunata.Mi-am pus din nou castile in urechi in speranta ca am sa adorm.Si asa s-a si intamplat pana ce am fost trezit de turbulente violente.Stewardesele fugeau agitate dintr-un capat in altul,iar din boxe se comunica sa ne punem centurile de siguranta.”Naaa…fain zbor.Nu e suficient ca ma intorc din nou acasa unde ma astepta apartamentul gol(de data asta curat) si munca pe teren,ca mai trebuie sa am parte si de un zbor cumplit”.La  un moment dat am simtit cum avionul cade in gol.Oamenii si copii din avion tipau care mai speriati.Pilotul facea eforturi uriase pentru a incerca restabilii pasarea uriasa.”Nu as fi crezut ca imi voi gasi sfarsitul intr-un accident de avion.La cate cazuri periculoase am luat parte,urma sa mor prosteste.Macar ultimile zile din viata au fost excelente.”-erau gandurile din acel moment.

   Ajunsesem la o foarte mica distanta de pamant.In minte imi venea gandul “acuma se sfarseste”.Pilotul a reusit sa faca avionul sa planeze inainte sa incerce aterizarea fortata pe un camp.Dintr-o data am simtit o lovitura puternica(acela fiind contactul cu pamantul) vazand negru in fata ochilor.Eram inconstient.

   Probabil s-a intamplat exact ceea ce trebuia sa se intample.Este adevarat,am avut parte de patru zile de vis in compania Iolandei,dar despartirea de Adina ma zdruncinase prea puternic.Posibil in aceste zile am fost anesteziat de prezenta fetei cu zambetul ceresc.Dar Adina tot acolo era.Tot in acea metropola plansa si care ziceam eu ca e pustie.Doar murind,nu voi mai simtii absenta ei.Parintii m-or plange o perioada.La fel si Iolanda cred.Hunowsky va vizita mormantul meu dupa fiecare caz incheiat cu succes.Adio suferinte,adio insomnii,adio San Francisco,adio tigari,adio cazuri nerezorvabile,adio oceanule,adio GoldenGate Park,adio mama,adio tata,adio maestre Hunowsky,adio ploi tarzii,adio cititorilor,adio Adina.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………....................................................................................................................................................................................................................................Mi se parea ca zaresc lumina,insa tocmai cand ma entuziasmam,din nou intuneric si liniste.De data aceasta,s-a facut lumina brusc,orbindu-ma pret de cateva secunde.S-a sfarsit?Nu Iovane,nu s-a sfarsit.Doar deschisesem ochii.Ma aflam intr-un salon de spital.Se pare ca nu murisem.Ma astepta masina de scris.

   

Rapire in San Francisco.( Cap. 1)

Ma numesc Iovan Andrei.Am terminat criminalistica de trei ani,patru luni si cincisprezece zile.In urma cu patru luni si cincisprezece zile,am fost angajat in cadrul serviciilor de criminalistica din San Francisco.Parintii mei sunt romani.Mama este venita in banat de cand era copil,in schimb tata a fost nascut in Timisoara.In urma cu 30 de ani s-au mutat in America,iar dupa un an am aparut si eu in peisaj.

 Si precum va spuneam,am fost angajat in cadrul SFPD.Seful meu se numea Alexandru Hunowsky.Un tip cu o intelepciune extraordinara si cu un dar al deductiei nemai intalnit de mine pana atunci.Aproape ca l-as fi putut numi Sherlock Holmes. Eram mandru ca ii eram asistent.Aveam sa invat meserie de la el.In aceste patru luni jumatate am avut parte de cazuri de crima,unele rezolvate in curs de cateva zile,altele in termen mai lung.Insa ultimul  caz merita amintit.

 Cu o seara in urma,am cerut-o in casatorie pe logodnica mea Adina.Am cunoscut-o intr-o vizita la Sibiu in urma cu 3 ani.Imediat dupa ce am terminat Criminalistica.Eram in centru la o terasa iar Adina era singura la masa de langa.Citea o carte de Drumes.Am citit toate cartile lui Drumes si acesta a fost un avantaj pentru mine.Am avut subiect de discutie cu Adina,si dupa cum puteti vedea,acea discutie a dus catre casatorie.Defapt mai putin si ajungea la casatorie.Adina a acceptat propunerea mea cu atata bucurie si entuziasm,incat daca stiam ca va reactiona asa as fi facut-o mai repede. Viitoarea mea nevasta era de o frumusete putin cam iesita din comun.Uneori imi era frica sa ies cu ea de mana pe  strazile  din  San Francisco.Noroc ca eram “politist” si aveam  tot timpul asupra mea pistolul.Chiar si atunci cand mergeam la cumparaturi.San Francisco nu era Timisoara sau Sibiu.Probabil daca lucram in criminalistica in unul dintre cele doua orase,as fi avut o munca monotona si plictisitoare.Foarte plictisitoare si slava Cerului pentru acest lucru.Din pacate in America rata crimelor urca simtitor chiar si intr-un oras ca San Francisco unde totul parea a fi perfecta la prima vedere.Cel putin asta e viziunea turistilor.

 In dimineata urmatoare,dupa cererea in casatorie,am dormit mult amandoi.Ne-am trezit pe la ora 11.Eu imi luasem liber,iar Adina era in tura de dupamasa.Stateam intr-un apartament inchiriat prin centru.Eram aproape de servici,insa tot trebuia sa merg cu masina,iar Adina lucra la o cafenea  Starbucks la parterul blocului. M-am ridicat din pat,am sarutat-o pe Adina si m-am dus la baie sa fac un dus.Era cald.Aparatul de aer conditionat era stricat si cel care se ocupa cu intretinerea aparatului tot amana.Adina pregatise un mic dejun consistent cu omleta de ou,sunca,cascaval,castraveti verzi.Cafeaua aveam sa o beau jos la cafenea.Era o zi prea linistita pentru mine.De obicei nu era chiar atat de linsite si bine.Putin cam neobisnuit.

-Andrei,sunt atat de fericita.Stii ca te iubesc mult mult?

-Stiu Adina,si eu.

-Dar de ce stai asa ingandurat?

-Ceva nu e tocmai cum trebuie.E multa,prea multa liniste decat de obicei.Si nu ma refer la acea liniste care nu se aude.Stii ce vreau sa spun?

-Incerc.Mie mi se pare la fel.Adica nu chiar la fel.Eu sunt foarte fericita.

 Cum aveam liber pentru ziua de azi,am ales sa merg prin biblioteci sa imi cumpar ceva carti.Adina venea acasa,doar dupa ora 10 p.m.Trebuia sa ma odihnesc si eu putin.Atat fizic cat si  mental.Chiar si spiritual.Eram obosit.Sincer sa va spun,gandul casatoriei ma speria desi stiam ca e cel mai bun lucru ce mi se poate intampla.

 Dupa ce m-am imbracat,am coborat la cafenea impreuna cu Adina.Am baut cafeaua si am plecat catre prima librarie ce mi-a iesit in cale.Toata ziua am petrecut-o prin librarii si cafenele,iar spre casa,am cumparat ceva haine.Cafeneaua era  inchisa,Era trecut de ora 10.Urc scarile catre apartament,iar cand sa bag cheia in usa constat ca e deschisa.Nu ii statea in fire Adinei sa lase usa deschisa.Intru si o strig.Nu raspundea nimeni. In momentul ala m-am asteptat la ce e mai rau.Merg in bucatarie,era gol.La fel si in sufragerie si dormitor.In baie apa curgea in cada.In casa nu era nimeni.Ma asez pe scaunul din bucatarie cu capul in maini ,observ pachetul de tigari al Adinei,aprind o tigara si incerc sa gandesc.A fost rapita?Ridic capul si privirea mi se aseaza pe frigider.Era o foaie prinsa de un magnet.

“Domnule politist,daca mai vrei sa iti vezi nevasta,asteapta instructiunile mele.Fara politie.”

  Da. Adina a fost rapita.In acel moment nu stiam cum sa procedez.Sa il sun pe Hunowsky?Sa actionez singur?Pun mana pe telefon si il sun pe Hunowsky.

-Trebuie sa vorbesc urgent cu dumneavoastra.

-Te ascult Iovan.

-Imi pare rau,nu pot la telefon,Deranjez daca va fac o vizita?

-Nicidecum.Te astept.

 Cobor scarile in fuga,ma urc in masina si demarez.Nu am tinut cont de semnele de circulatie.Traficul nu era atat de intens datorita orei tarzii,iar politia nu se afla pe traseul meu.Si chiar daca era,nu avea sa ma afecteze.

-Domnule Hunowsky,problema sta in felul urmator: Am ajuns putin dupa ora 10 acasa.Adina lipsea,iar pe frigider era acest bilet.In prima instanta ma gandeam sa actionez singur,dar am ales sa ma consult cu dumneavostra.Ce spuneti?Nu as face un caz oficial pentru departament.Mi-e frica sa nu se ajunga la crima.

-Iovane,lasa-ma cateva momente sa ma gandesc.De regula am avut cazuri de crima.De prea putine ori am avut parte de rapiri.

Imi suna telefonul.

-Da?

-Asculta cu atentie,dimineata la ora 8,la fantana din parcul central te prezinti singur cu 100.000 $.

Acesta fusese tot apelul. Suma mentionata de el,nu era o suma imensa cum de regula se solicita in cazuri de rapire.Putea fi stransa cu putin efort.

-Iovane,asculta cum procedam.Nu implicam departamentul.Rezolvam noi.Iar cand il prindem,nu va fi nici o problema acuzarea lui.Dar trebuie sa procedam inteligent.E viata nevestei tale in jos.Ai de unde sa strangi suma?

-30.000 $ detin eu.Sa vad cu cat ma poate ajuta tata.

-Te intreb nu ca sa ii dam banii.Ci sa ii avem in caz ca pana la ora 8 nu il prindem prin alte mijloace.Acum in schimb hai sa ne gandim la anumite aspecte.Scrisul,ora rapirii,apelul recent,locatia schimbului.

-Scrisul e al Adinei.ora intre 10 si 10 minute si 10 jumatate.Eu am ajuns la si 35.Apelul a fost scurt si putin bruiat.

-In ce fel bruiat?

-Probabil din lipsa de semnal.

-Si locatia fantana din parcul central spui.

-Da.

-Putem deduce ca rapitorul nostru este un incepator.A pus-o pe Adina sa scrie biletelul.Nu s-a gandit ca ar putea lasa un mesaj codificat.Dar spre norocul lui nu a lasat.Ora rapirii,indica faptul ca va stia programul amandurora.Deci cineva fie cunoscut,fie cineva cu care ati avut contact,ori a auzit conversatia vostra.Gandestete Iovane,nu ma lasa pe mine sa fac tot!

-La ora 1 p.m. am baut cafeaua la Adina la lucru.Am stat la tejghea.I-am spus ca nu stiu cand ajung.Probabil dupa ea.Da,aveti dreptate.Trebuia sa fie unul din cafenea care m-a auzit cand i-am spus.Dar totusi,putea sa actioneze in zilele urmatoare cand as fi fost la lucru.

-Dar nu stia unde lucrezi.

-Dar pe bilet scrie “domnule politist”

-Probabil nevastata i-a spus ca esti politist cand a pus-o sa scrie biletul.Pana atunci e posibil sa nu fi stiut.

-Aveti dreptate.

-Spuneai ca apelul era putin bruiat ca din lipsa de semnal.Unde ai vazut tu Iovane locatie in San Francisco unde sa nu ai semnal.

-Numai in beciuri, subsoluri sau metrou.

-Era liniste sau galagie?

-LIniste.

-Atunci excludem metroul.Zona aproximativa o stim.E intr-un subsol.Prea putine case din suburbie au subsoluri.Iar daca intalnirea a dat-o in centru orasului,un incepator nu s-ar risca sa aduca dupa el drum lung o ostatica.

-Vreti sa spuneti ca doar undeva prin jurul parcului.

-Pe o raza maxim de 1 km.Dupa cate banuiesc,va venii fara masina.E un trafic infernal la ora 8 in centru orasului si ar risca prea mult.Deci,hai sa cautam.

Am plecat impreuna cu Hunowsky,spre parc.Acum trebuia sa deducem in ce parte o luam.Trecusera cam 3 ore.Era noapte.Abia acuma am inceput sa judec.Cat de speriata ar trebuii sa fie Adina.Trebuie sa fac tot posibilul sa o aduc inapoi langa mine.Am pornit cu Hunowsky sa o cautam .

Au trecut inca trei ore si nu am gasit nimic.Era trecut de ora cinci.Aveam la dispozitie mai putin de trei ore si incepeam sa imi pierd orice speranta.Nu puteam sa am incredere ca o va elibera vie daca ii dau acea suma.Cautasem cu Hunowky fiecare beci sau subsol din centrul San Francisco-ului.

-Iovane,ai suma?

-Am vorbit si cu tata.Restul de 70.000 $ imi da el.

-Incepator incepator,credeam ca vom reusi sa il gasim pana acum.Am cautat in fiecare loc unde m-am gandit ca ar fi posibil si nimic.

-Si alte indicii nu avem.El nu ne va mai contacta decat la momentul intalnirii.

Am putut observa pe chipul lui Hunowsky o dezamagire profunda.In primul rand pentru ca era vorba de viitoarea mea nevasta iar in al doilea rand,era un esec in careria lui dedetectiv.Ne-am asezat amandoi pe o banca langa statuia din parc.Hunowsky ma ambiase cu o tigara.Am luat-o si am aprins-o cu un chibrit.In acel moment nu ma interesau banii care ii aveam de dat in schimbul Adinei.Ea valora mult mai mult.Ea valora totul pentru mine.Intotdeauna am fost sarac in exprimari si mi-a fost rusine sa ma expun asa cum defapt eram si simteam.

 Mai era doar o ora pana la ora 8.In acest timp,ma gandeam la amintirile mele cu Adina.Cand am zarit-o in acel inceput de amurg in Sibiu,am stiut ca e Ea.Pana atunci nu iubisem deloc in toata viata mea.Cine ma auzea,spunea ca este imposibil.Dragostea nu s-a lipit de mine nicicum pana in acea seara.Vantul se juca cu parul ei,soarele care era pe punctual de plecare ii mangaia obrazul alb si ii scotea in evidenta culoarea ochilor verzi.Era atat de frumoasa.Iar acum cine stie prin ce subsol sta legata si plange gandinduse la mine.

In timp ce ma gandeam nostalgic la Adina mea,ma ridic brusc si fug catre masina.Hunowsky ramasese pe banca fara sa i se dea vreo explicatie.Il sun in drum spre masina.

-Imi venise o idée si nu mai puteam pierde nici un minut cu explicatiile.Ma gandesc ca poate a scapat si ii acasa.

-ohhh Andrei.

-O sa va sun..

 Ajung in apartament.Era clar ca cineva fusese in timp ce am fost plecat in cautarea Adinei.Primul lucru care mi-a sarit in ochi,era lipsa pachetului de tigari al Adinei de pe masa din bucatarie.Intru in sufragerie,totul era cum lasasem,in schimb in dormitor dulapul era deschis iar hainele Adinei lipseau.De ce s-ar fi intors rapitorul dupa hainele ei?Nu se lega nimic.Il sun pe Hunowsky sa il intreb daca e vreun semn in parc.Totul era precum lasasem.Las masina in fata blocului si fug catre parc.Traficul incepea sa fie din ce in ce mai mare si nu as fi ajuns la 8 fix.

 In timp ce stateam cu sefu pe banca,vine un copil la noi si ne inmaneaza un bilet.Iau biletul rapid sa il citesc.Copilul a fugit.Biletul continea urmatoarele.

“Draga Andrei,probabil nu ma vei ierta niciodata pentru ce am facut.Probabil nu am avut curaj,probabil sunt o lasa si merit sa ma urasti.Vrea sa iti spun sa nu iti faci griji pentru mine.Nu am fost rapita.Ma intorc la Sibiu.Nu ma pot casatorii cu tine.Stiu ca ma iubesti,si eu te iubesc,dar nu pot.Te-am lasat sa crezi ca sunt rapita pentru a putea ma intoarce dupa haine in timp ce stiam ca tu ma cauti.Nu mai puteam da ochii cu tine.Sunt o lasa.Sunt o lasa.Stiu.Dar te rog sa ma uiti.Nu iti merit iubirea.Iti doresc cel mai mare succes in cariera si ma rog lui Dumnezeu sa iti scoata in cale o fata care sa te merite.Eu nu te meritam.Iar acum,chiar daca imi curg lacrimi pe aceasta hartie,adio detectivul meu.

                                                                                                                   Cu dragoste,Adina”

In momentul  in care am citit toata scrisoarea,o lacrima s-a prelins si pe obrazul meu cazand in cele din urma pe scrisoare.Probabil tot in locul unde a curs si lacrima Adinei.

Hunowsky striga nervos:

-Spune odata ceva pentru numele lui Dumnezeu.Ce taci?Ce scrie?

Ma ridic si in timp ce ii arunc scrisoarea,ii spun indepartandu-ma incet:

-A murit….

Hunowsky a ramas pe banca citind scrisoarea.M-am intreptat catre cafeneaua ei.Era deschisa deja.Si aveam nevoie de o cafea dupa asa o noapte.In mai putin de o ora trebuia sa ma duc la birou.Aprind o tigara la tejghea si privesc la locul care era candva al Adinei.In fundal se auzea o melodie trista.Daca nu ma insel,cred ca era Lana Del Rey.Afara incepea sa ploua incet.Nu mai puteam face nimic sa o aduc inapoi. Nu as fi crezut ca  totul se va termina atat de repede intre noi.Imi imaginam o batranete alaturi de ea,intorsi in Sibiu.Dar din nou am ramas singur.Din nou,doar eu si San Francisco.Am ales sa va fac de cunoscut acest caz deoarece mi-a influentat in bine cariera  si in cel mai drastic mod viata sentimentala.Am ajuns sa ma ocup de cauzuri in cel mai professional mod doar ca sa o uit pe Adina.Mergeam pe urmele lui Hunowsky,iar el era mandru de mine.Se mandrea prin tot departamentul cand rezolvam un caz “e baiatul meu”.In schimb in piept,nu mi-a ramas nimic decat o umbra a ce a fost candva inima.Succesul avea un pret.Un pret prea scump de platit.In timp ce sorbeam ultima picatura de cafea din cana,imi suna telefonul.

-Iovane,sper ca te-ai refacut.Avem o crima de rezolvat.Te astept la birou.

Un altfel de joc al ielelor.

   Am ales sa scriu aceasta intamplare pentru cei care nu cred in paranormal. Si stati linistiti pentru ca nu ii judec sau condamn. Departe de mine gandul. Doar ca pana acum  trei ani, ntr-o toamna timpurie si multiplu colorata, nu am crezut nici eu. Insa acum altcumva privesc paranormalul. Iar acuma sa va povestesc.

    Ma trezesc intr-o dimineata frumoasa de Octombrie. Cerul era albastru, soarele cu ultimile sale puteri ne mai mangaia obrazul cu specifica lui caldura de toamna iar pasarelele inca stateau la taifas pe creanga din fata camerei mele. Totul era la fel ca si ziua precedent,aceasi frumusete a diminetii,aceasi bunastare ca e o noua zi,insa tot ce diferea de ziua de ieri era data.Ne aflam conform calendarului in data de 18 Octombrie.Va intrebati probabil ce are aceasta data atat de deosebit incat trebuie mentionata.Drept sa va spun ca pana acum 13 ani nu avea nimic deosebit.Insa acum 13 ani m-am despartit de nevasta mea Hanna.A fost o despartire cu process scurt,dar sustinut in instanta in care judecatorul era imbracat in negru si ne numea Moartea. Platisem multi doctori sa o tina in viata.Am incercat prin cunostinte sa merg din stanga in dreapta in cautarea vreunei sperante,insa Hanna tot a murit. Tot ce mi-a ramas de la ea, este baiatul nostru Stefan care pe vremea aceea avea 5 ani.In ciuda timpului trecut  si a varstei fragede de pe-atunci,isi aduce aminte de acea zi cu maxima exactitate.

 SI cum ramasesem cu relatarea la acea dimineata,m-am ridicat din pat dupa 10 minute de cand m-am trezit.Am preferat sa mai stau putin sa ma gandesc la ce am de facut azi si cum sa rezolv in cel mai util si practic mod fiecare plan ce mi-l facusem. Am pregatit micul dejun pentru Stefan dupa cara mi-am baut cafeaua.Spre pranz trebuia sa plec in oras cu anumite mici afaceri care aveau sa ma scoata linistit din iarna.Asta numai daca iarna nu se prelungea pana in aprilie.Insa acest lucru nu s-a intamplat.Stefan a plecat la scoala  din timp. Pana la scoala lui Stefan faceam la pas aproximativ 45 de minute.Cu masina in schimb 10.Prefera sa mearga pe jos de dimineata.Spunea el ca ii face bine la sanatate.Insa atunci cand eram acasa,prefera  sa il aduc eu.Pe la orele 12,primesc un telefon de la directorul scolii in care imi solicita prezenta in cel mai rapid mod posibil.Speriat inchid telefonul,imi iau geaca din cui,ma urc in masina si plec.Pe drum imi faceam tot felul de ganduri ce s-a fi putut intampla cu  Stefan.Nu eram fumator.Chiar pot sa zic ca uram fumul,insa in torpedoul masinii era un pachet de tigari al unui prieten care il uitase cu ceva timp in urma.Scot o tigara si o aprind,urmata de o tusa lunga si pronuntata.Incerc sa ma calmez,insa rezultatul s-a dovedit a fi nul.Nervos arunc tigara pe geam ,iar pachetul il pun in bord.

   In cele din urma,parchez masina in curtea scolii si ma indrept  catre portar pentru a ma conduce catre directiune.Copiii din curte probabil banuiau motivul pentru care am venit,avand o expresie  ciudat de speriata.Intrand in biroul directorului,il zaresc pe Stefan pe unul dintre scaune iar pe celalat coleg asezat pe celalalt scaun.Toata problema a constatat in faptul ca acel coleg il injurase pe Stefan de mama,iar Stefan l-a batut.Am prezentat scuzele mele directorului care ne-a tinut morala la toti trei si am plecat.

Pe drum spre casa Stefan nu zicea nimic,dar la un moment dat l-am privit zambind spunandu-I ca nu il pot incuraja pentru ceea ce a facut insa si eu as fi procedat la fel.S-a uitat cu ochii mari la mine,neintelegand reactia mea total diferita probabil fata de cea care si-o imagina el,dar in ochii lui puteam observa semnul iubirii si admiratiei care il avea pentru mine.

   Amanasem plecarea la noapte pentru a fi la prima ora in oras.Aveam de mers aproximativ 3 ore pana in locul unde trebuia sa ajung.Restul zilei l-am consumat cu treburi prin casa,taiat lemne,reparatii minore la masina.Seara la cina povesteam cu Stefan si ne adusesem aminte de intamplarea de acum 13 ani.Un moment trist,iar acum am ramas doar noi doi.Stefan nu avea prietena.Cel putin de care sa stiu eu.Eu in schimb de 13 ani de cand a murit Hanna nu am avut gand sa ma recasatoresc.Am ales ca Hanna sa fie singura nevasta desi varsta mi-ar fi permis fara nici o problema.Intradevar,prezente feminine s-au mai perindat in toti acesti ani de vaduv.Seara ne-am uitat la televizor ,iar in cele din urma am adormit programand alarma la ora 2.

In acele putine ore de somn pe care le-am avut,am visat ceva foarte ciudat.Nu pot sa fac legatura dintre evenimentele si actiunele din vis,insa ce stiu,era ceata ,lumina de la farurile masinii si o cioara pe capota.M-am trezit de sunetul ceasului enervant.Probabil un lucru care il detestam si il detest in intreaga mea viata,e ceasul desteptator.Fac un dus,ma barbieresc,caut hainele bune in dulap si ma asez la masa sa imi beau cafeaua.Ii lasasem un bilet lui Stefan in care ii comunicam faptul ca am sa ajung acasa spre seara.Iar alaturi de bilet ceva bani de buzunar.

Inainte sa plec verific masina si actele ce trebuiau luate cu mine.Totul era in regula.Urc in cele din urma in masina si demarez.Pana sa ajung la autostrada,aveam de mers cam 30 de km pe un drum prin camp care intra direct in padurea lunga de 4 km,iar din padure inca 20 de km pana intr-un orasel mai mic din care puteam urca pe autostrada.

   Ajuns  pe drumul din padure,dau muzica la radio mai incet si inchid geamul.Imaginea de afara imi dadea o stare de discomfort si iritatie.Era o ceata densa cum nu mai intalnisem pana in acel moment.Farurile abea razbateau prin perdeaua alba si enervanta.Intr-o clipa ,parca de niciunde,o cioara s-a asezat pe capota masinii.Sperindu-ma ,am tras de volan dand cu roata intr-o piatra ascutita facand pana.Ma dau jos din masina sa schimb roata.Ajunsesem in dreptul unei poienite care ciudat lucru,parea mai luminata decat restul padurii.Ma gandeam ca probabil este de la lumina lunii si nebagand in seama gandurile prostesti,ma pun sa schimb roata.La un moment dat imi aud numele rostit in soapta.Ma opresc prêt de o clipa crezand ca probabil mi s-a parut si continui procesul de schimbare a rotii.Dupa vreo 2-3 minute,imi aud din nou numele rostit putin mai apasat decat prima dat.Ma ridic in picioare si privirea mi s-a pironit direct pe acea poienita.

In prima instanta am crezut ca este o iluzie din cauza cetei dense si a lunei care luminca puternic.M-am frecat la ochi odata,de doua ori insa imaginea era din ce in ce mai reala.Gura imi uscase,iar cand am realizat cu adevarat ce vad,un curent rece m-a strabatut din cap pana in picioare si m-i se facuse frica puternic.In fata mea,in acea poienita mentionata mai devreme,erau prezente trei femei imbracate in alb,probabil in,nu stiu sigur dar in orice caz transparent.Erau de o frumusete izbitoare si nepamanteasca.Doua dintre ele erau brunete iar cealalta blonda.Nu puteam sa imi dau seama care e mai frumoasa dintre.Pe una dintre brunete o cunoasteam.Si o cunosteam bine.

-Ha….Hanna?

-Pari foarte speriat dragul meu.Esti bine?

-Hanna,tu esti?

-Da Robert.Eu sunt.De ceva vreme te tot chem in acest loc,dar niciodata nu ai fost dispus sa raspunzi chemarii mele.Probabil nu am fost destul de explicita.

  Intradevar asa era.De ceva vreme,aproximativ sapte ani,tot timpul cand treceam pe langa acea poienita,simteam o dorinta de a fi in acel loc.Defapt nu dorinta cat nevoie.Precum un consumator de heroina,nu are atat de mare dorinta de a consuma acel produs,cat are nevoie de acel produs.Sper sa va fac sa intelegeti ce vreau sa spun.Nu eram in sevraj sau ceva asemenator.Pur si simplu simteam ca trebuie sa stau acolo ori de cate ori treceam,insa nu am bagat de seama.

-Sa iti fac prezentarile.”Iele” sunt prietenele mele Elisabeta(cea blonda) si Natasa(cea bruneta).Eu le cunosc doar de 13 ani,insa parca ne stim de la geneza.Ele in schimb au ceva istorie impreuna.Elisabeta  sau Liza cum ii spunem noi,are practic 500 de ani,iar Natasa 385.Chiar maine ii implineste.Liza provine dintr-un sat de langa Dublin.De acolo are si accentul care il ador la maxim.Ea a devenit asa o cum o vezi acum in urma unui masacru in satul in care traia.Nu a scapat nimeni cu viata.Lumea spune ca vampirii au fost faptasii,dar cum sa crezi in vampiri?hehehe.De atunci si pana ce a intalnit-o pe Natasa a tot incercat sa gaseasca pe cineva de acest gen.Natasa in schimb ,se trage dintr-un sat din Moldova actuala.Ea a murit ucisa de sotul ei.Iar acum 13 ani,cand eram pe patul spitalului,iele au venit sa ma ia.Daca incerci sa iti amintesti,asistenta blonda era Liza.

Frica incepuse sa imi treaca,dar in orice caz eram uluit de ce m-i se intampla in acel moment.

-Iar acum pentru a face sa iti dispara frica,dorim sa iti facem o demonstratie.

Pret de doua ore au dansat un joc fascinant si tulburator incat greu imi era sa nu le privesc sis a le doresc pe toate trei in aceasi masura exagerata.Imbracamintea lor transaperanta imi permitea sa le observ trupurile goale si formele infinit de ispititoare.Visam,eram treaz?Nu mai conta.Tot ce conta era ca ma aflam unde ma aflam si vedeam ceea ce vedeam.Vedeam si eram fascinat.Pe cat de ingrozit eram la inceput,pe atat de dornic eram acum de prezenta lor.Dansul lor si vraja ma atrageau catre iele.La finalul dansului,Hanna se apropie de mine si m-a sarutat.Nu am crezut ca spiritele pot lua trup,dar spre fericirea mea,se pare ca m-am inselat.I-am spus ca mi-a fost atat de dor de ea si ca as da orice sa se intoarca inapoi,insa dupa spusele Ielelor,acest lucru era  imposibil.Ne-am mai sarutat odata,dar de aceasta data lung si apasat dupa care le-am urmat si eu in dansul lor fascinant.Am trait acea vraja legendara pe care este imposibil sa o creada o minte normala.Am dansat cu Ielele pana in apropierea zorilor.

-In fiecare data de 18 Octombrie,10 Februarie si  23 Iunie,am sa te astept in acest loc,dar am rugamintea sa nu ii spui nimic la Stefan inca.Sa mai asteptam cativa ani.Iar acum cand mai avem o ora pana la rasaritul soarelui,permite-mi sa imi iau in serios datoriile de nevasta.

-Te  iubesc draga mea Hanna sit e voi iubii toata viata.Chiar si dupa daca  imi va fi permis.Sa avem in fata eternitatea si dragostea noastra infinita este tot ce imi doresc.

   Dupa ce am petrecut acea ora precum imi promisese,Ielele au disparut.In oras nu aveam sa mai ajung si asta ma ingrijora la inceput,dar Hanna imi promisese ca de fiecare data,atunci cand ma voi prezenta la datele mentionate mai devreme,ea va avea grija ca portbagajul masinii sa fie plin cu bani.Si credetima ca nu am un portbagaj mic.

   Ajuns acasa istovit dar fericit nespus,imi arunc geaca pe jos si ma trantesc in pat.Cand m-am trezit Stefan imi spusese ca dormisem 27 de ore fara intrerupere.Primul lucru care l-am facut dupa ce m-am trezit,am mers la masina sa verific portbagajul sa ma asigur ca nu am visat.Portbagajul era plin iar totul a fost real.La fel de real ca si aceste coli de hartie pe care va scriu.De atunci nu am ratat nici macar odata intalnirile cu Ielele si astept cu nerabdare urmatoarea.

   Acum probabil veti spune ca m-am sonat sau ca exagerez sau ca mint si nu am cum sa va demonstrez.ca am dreptate.Tot ce puteti face este sa ma credeti pe cuvant ca acesta a fost un altfel de joc al ielelor.