Călătorul

Pe-un peron pustiu de gară

În care vântul fluiera un vers uitat,

Aştepta să se facă seară

Să se urce-n trenul amintirii îmbălsămat.

Aştepta de două ceasuri

Lungi cu fiecare minut trecut

Trenul cel fără de popasuri

Ce  avea să-l ducă în necunoscut.

La revedere de la nimeni nu şi-a luat.

De fapt toti plecase mai curând

Rămăsese ultimul  în singurătate şi anonimat,

Ultimul călător al ultimului gând.

Trenul mortii ajunsese-n gară

Mecanicul în negru îmbrăcat

Îl îndemnase să se urce cu o voce grea si răguşit amară,

Un drum lung el avea de îndurat.

Şuieratul trenului se auzea în zare

Încet, încet din gară el a plecat

Să îl ducă pe călător în veşnica uitare,

Unde totul este mort şi îngropat. 

  


  

Blestemul Siluetei

După o seară petrecută la un cinema
Cei doi stăteau în maşină discutând
Lângă un câmp de flori ofilite şi cumva,
Cei doi lângă cimitir ajungând.

Ea îi povestea experienţe sinistre din trecut.
El încerca o timidă consolare
Să constate amândoi cu frică şi temut,
Ursita era cea care i-a adus în cale.

Îi spusese că el îi era prevestit
De câţiva ani trecuţi în urmă
De către o bătrână şi şi-a amintit,
Cuvintele ei cât de zgomotos răsună.

El ezita să îi dea crezare.
De fapt ce minte sănătoasă ar fi crezut
Că acea seară nu era o întâmplare,
Ci totul trebuia să fie petrecut.

După o jumătate de ceas de conversatii si-un sărut,
Atentia ei ii fusese usor usor furată
De o siluetă îmbrăcată într-un negru costum,
Cămaşă albă şi cu pleată grizonată.

De-a ei prezentă el nu era constient
Doar fata blondă o putea vedea
Iar silueta printre morminte privea insistent
Dar sărutul lor nu se mai încheia.

Geloasă silueta cu mâna un gest a facut
Vraja dintre dintre cei doi ruptându-se uşor,
Iar ea îi făcuse de cunoscut
De silueta neagră şi al ei puternic dor.

Blestemati erau acum cei doi
Sau cel putin a lor iubire
Predestinarea lor s-a sfârşit în zorii zilei şi apoi
El rămăsese singur, îngropat în amăgire

Capitole,schimbări şi valuri.(Cap. 8)

Trecuseră două săptămani de cand Hunowsky zăcea în comă fară nici măcar un semn de reabilitare.Doctorii spuneau că doar aparatele îl mai  ţin in viaţă,însă familia nu era încă pregătită să renunţe la el.Îşi prelungeau singuri suferinţa de a-l vedea pe marele detectiv Alexandru Hunowsky incapabil de a rezolva un caz,incapabil de a spune o vorbă înţeleaptă,incapabil de a mai ironiza faptele care nu erau după conduită morală.Incapabil de a spune „ Iovane”.

Iolanda rămăsese langă mine,iar eu langă familia lui.La birou se simţea atat de puternic şi dureros lipsa lui încât îl vedeam la aparatul de cafea cum avea obiceiul să îmi zambească cand mă vedea muncind şi transpirand la cazuri.Îl vedeam de cealaltă parte a biroului înjurând când ceva nu îi ieşea aşa cum se aştepta.Totuşi încă aşteptam o minune.

Datorită marelui succes de care am avut parte la cazul precedent,Ministerul de Interne mi-a oferit un grad înalt şi de asemenea un post in cadrul ministerului.Am acceptat cu onoare oferta strălucitoare.De pe urma ei urma să beneficiez de un apartament într-unul dintre acei zgârie-nori,maşină cu şofer,menajeră şi un salar din care îmi puteam permite orice,oricand.Profesional,am reuşit cat nu aş fi crezut că voi reuşi vreodată.Dar despre viaţa personală,nu ştiu ce să spun.

Lecţia ce o învăţasem atat de dureros cu Abby,mă facuse să devin unul dintre cei mai mari gentlemani în viată.Astfel Iolanda nu se putea plânge nici măcar o clipă de comportamentul meu.Cu alcoolul o lăsasem mai moale.Nu mă mai îmbătasem de zile bune şi mă gandeam la o relaţie serioasă cu ea.Dacă îi ceream,cu sigurantă s-ar muta în San Francisco.Şi aşa a şi făcut.Locuiam împreună în acel apartament enorm de spaţios şi luxos.Caştigam suficient pentru a o lăsa pe Iolanda să stea acasă,dar nu suporta plictiseala,astfel încat s-a angajat şi ea pe post de contabilă într-una dintre marile firme ce îşi făceau veacul în legendarul San Francisco.

Într-o seară după ce am ajuns acasă,m-am aşezat pe fotoliu,savurand o ţigară.După cateva momente,îmi sună telefonul.

-Domnul inspector-şef Iovan?

-Vă ascult.

-Sunteţi rugat dacă vă puteţi prezenta la departament.

-De către?

- Inspector-detectiv Amber.

- În cat timp?

-Aş fi bucuros dacă aţi ajunge într-o oră.

-O să încerc.

-Vă mulţumesc.La revedere.

- La revedere.

Iolanda era la duş,aşa că am anunţat-o prin uşă că lipsesc vreo două ore de acasă.M-am îmbrăcat şi am coborat spre parcare.Norii începeau să se adune deasupra oraşului,iar un biet vânticel încerca să se bage şi el in seamă.M-am închis la geacă şi am urcat în maşină.Puteam să beneficiez de serviciile şoferului meu,însă am preferat să nu îl mai deranjez.Oricum îmi era dor să conduc.Înainte cu aproximativ cinci minute de a ajunge la fostul birou,a început o ploaie zdravănă.Am încercat să parchez maşina cat mai aproape de intrare,după care am păşit pe holurile departamentului de care îmi era oarecum dor.Probabil îmi era mai mult dor de timpul petrecut cu Honowsky decat de locul în sine.În timp ce mă gandeam la vremurile trecute şi petrecute în acea încăpere,urcam scările catre locul unde fusese candva biroul meu şi a lui Hunowsky.Nu îmi putea trece prin minte care era rostul vizitei mele.Am deschis uşa şi dau să aprind lumina.În acel timp,scena cunoscută de toată lumea cand vine vorba de o supriză.Toţi vechii colegi şi nu numai îmi pregătise o petrecere-supriză pentru plecarea mea din departament.Nu eram genul de persoană care să agreez petrecerile pregătite special pentru mine.Nu mă simţeam in largul meu să fiu în centrul atenţiei.Primul lucru care mi-a venit în minte era Iolanda.Am lasat-o să mă aştepte acasă,iar eu sunt la petrecere.Bineînţeles că nu şţiam că se va ajunge aici.După ce urma să salut toată lumea,aveam de gand să o sun.Nu doream să o rănesc şi pe ea.

Mă îndrept înainte catre locul cu băuturi şi îmi torn un pahar de whiskey pe care îl dau peste cap.Acum puteam să merg să salut lumea.Din mulţime îşi face apariţia Bianca.

-Sper că a avut efect supriza.

-Tu eşti capul rautăţiilor?

-Sunt vinovată.

-Mulţumesc.Apreciez gestul vostru,însă ştii că  mă simt stingher cand vine vorba de asta.

-Acum sunt sigură că o să treci rapid cu vederea.Bucură-te de petrecere şi nu mai fă mofturi.

Şi aşa am şi făcut.M-am bucurat de prezenţa foştiilor mei colegi cu care am băut cateva pahare şi ne-am adus aminte de vremurile pe cand eram colegi în acelaşi departament.

 După trei ore îmi sună telefonul.Iolanda.Am uitat complet să o sun.Idiotul de mine.

-Dragă,în cat timp ajungi acasă?S-a întamplat ceva la birou?

-Da.Am să îţi povestesc cănd ajung.Maxim jumătate de oră.

-Te aştept.

-Te pup.

Mi-am aprin o altă ţigară şi m-am furişat încet printre petrecăreţi.Era mai bine să plec.Dacă rămaneam  cine ştie unde se ajungea.

Afară ploaia încetase.În ultima vreme ploua cam des pentru acea perioadă.Dar fie că ploua,fie că nu ploua,San Francisco rămanea acelaşi oraş în care mulţi visau să ajungă.Iar mulţi visau să plece din el.Aşa suntem noi oamenii,ne dorim un lucru,ba chiar visăm la el zi şi noapte,iar după o perioadă după ce am trăit acel vis de odinioară,îi ia locul dorinţa de a scăpa de el.Cine va putea înţelege omul vreodată?La fel eram şi în ceea ce privesc femeile.Le vedeam,le doream,le aveam iar finalul dezamăgitor,le părăseam dezgustat.Dar toate s-au întamplat la timpul trecut.Acum tot ce îmi doream era să îmi clădesc relaţia mult visată cu Iolanda.Şi vedeţi,iarăşi un vis.Toate încep cu un vis.

Ajuns acasă,luminile erau stinse iar tot locul era cuprins de linişte.Oare a adormit aşa repede?Este posibil.Îmi pun geaca pe cuier şi mă îndrept către dormitor.Cand am deschis uşa,Iolanda stătea întinsă pe pat,într-un capot alb de mătase deschis la mijloc,iar in jurul patului,lumănările împrăştiau o lumină caldă în întunericul camerei.În fundal se auzea un instrumental de pian acompaniat de o chitară clasică.Era o scenă de vis.Chiar dacă nu o iubeam pe acea femeie,începeam să prind din ce în ce mai mult drag de ea prin felul cum se străduia să mă facă fericit.A înţeles drama prin care trecusem şi prima dată cu Adina şi a doua oară cu Abby.De fiecare dată ea a fost acolo,alături de mine,consolandu-mă şi fiind alături de mine.De ce nu ar merita să o iau de nevastă?Nu exista nici un motiv.Nici măcar cel al răcelii mele.M-am aşezat langă ea în pat.Piela ei catifelată avea un miros îmbătator,ochii ei aveau puterea să mantuiască sau să traga în păcat sfinţi şi chiar sfinte,buzele ei erau de o dulceaţă rară care odată sărutate,era imposibil de a mă desprinde de ele.Formele corpului erau parcă desenate de mai marii pictori ai vremurilor trecute,unde curbele se întrepătrund,iar umbra coapselor rămănând în întuneric o enigmă.După ce m-am desprins cu greu din stramtoarea buzelor ei,i-am aşezat parul într-o parte sărutand-o pe gat coborand spre umăr.Fără să îmi dau seama,capotul mătăsos îşi găsise fără voia lui locul pe parchetul dormitorului,astfel  Iolanda rămanand doar în lenjeria de dantelă.Nu era prima dată cand îi vedeam trupul fără cusur în toată splendoarea lui,însă de fiecare dată cand mi-i se făcea descoperit,mă duceam în trecut,pe vremea adolescenţei,unde contemplarea trupului unei femei,era cel mai sacru moment din zi,lună,an sau de ce nu ,viaţa.Chipul ei care era posesorul celui mai divin zambet de fecioară,era pus în antiteză cu abilităţiile,mişcările şi dibăcia de care dădea dovadă Iolanda mea.Astfel,am petrecut intreaga noapte iubindu-ne şi iubindu-ne din nou.Către dimineaţă,înainte de revărsarea zorilor,am adormit în braţele celuilalt.

Următoarea zi,la micul dejun i-am povestit ce se întamplase la departament,iar răspunsul ei fusese „ Ce drăguţ din partea lor.” Nu s-a supărat că a rămas acasă şi m-a aşteptat,nu s-a supărat ca am fost in compania atator femei singure şi ispititoare.Ştia că nu este uşor să ajungi să iubeşti pe cineva,iar ea mă lua pas cu pas fară să mă stingherească într-un fel sau altul.

Am continuat masa împreună,râzând şi bucurându-ne de prezenţa celuilalt,după care ne-am îmbrăcat şi am plecat la servici.Obişnuiam uneori să plecăm împreună.Diferenţa dintre noi şi un cuplu cu acte în regulă,erau chiar actele în regulă.Aşa că,într-o seară după ce am ajuns amandoi de la lucru,i-am propus să luam cina la restaurant.Nu,nu avea să fie aşa de simplu.O cerere  formală într-un restaurant fiţos sau ceva asemănător.Ne-am urcat amandoi în maşină şi am luat-o pe drumul către Sacramento.

-Unde mergem dragă?

-La restaurant.

-Dar ieşim din oras.

-Nu am voie să fac şi eu o surpriza?

-Atunci îmi cer scuze.Continuă te rog.

Nu ştiam exact dacă va fi impresionată sau nu de surpriza ce aveam de gând să i-o fac,dar în orice caz o să fie marcată.Am continuat pe autostrada către aeroport.Din timp am rezervat două bilete către Hawaii.De regulă,acela este un loc pentru a petrece luna de miere.Ei bine,eu mă gândeam să inversez puţin lucrurile.

Am oprit maşina în parcarea aeroportului.Iolanda mă privea surprinsă şi nu înţelegea ce se întâmpla.Am coborât să îi deschid uşa de la maşină în timp ce mi-am aprins o ţigară.Din portbagaj am luat genţiile şi am intrat în San Francisco International Airport îndreptându-ne către ghişeul rânduit.

-Dragă,pot să ştiu şi eu unde mergem?Era vorba parcă de o simplă cină.

-Şi aşa şi este.Nu am minţit în ceea ce priveşte cina.Doar că nu am specificat locaţia.Ei bine,precum ţin foarte mult la tine şi nu îmi place să te văd cum suferi,am să îţi zic unde mergem.

-Andrei,te rog nu mă mai ţine pe jar.

-Hawaii honey,Hawaii.

-Hawaii?Dar nu am dres de baie,nu am nimic la mine.

-Am avut eu grijă de tot,iar în caz că îţi lipseşte ceva,sunt magazine şi acolo.

-Eşti uluitor Andrei.Binecuvântată fie clipa când te-am întâlnit.

-Când o să fim în avion,o să ciocnim în cinstea unchiului tău.Fără el nu ne-am fi aflat.

-Aşa este.Nu este zi să nu mă gândesc la el.Nu îl pot vedea în toate aparatele alea.Familia lui este distrusă.

-Ar fi aşa mândru de mine să ştie că lucrez la Interne.Chiar mi-a spus că de pe urma cazului cu vicele,dacă reuşim,o să fim avansaţi.În mare parte,meritul al lui este.Eu doar am continuat ce a început el.

-Merita un sfârşit  diferit.

-Încă nu s-a sfârşit.

Refuzam să accept ideea morţii lui Hunowsky.Dacă tot există un Dumnezeu,precum susţin unii,sunt convis că este capabil de a face minuni.Dar acuma să lăsăm deoparte tristeţea şi să revenim la atmostfera care face să zâmbească orice inimă,orice suflet,orice gură.

În avion,ne ţineam de mână,fără a mai spune nici un cuvânt, ci doar ne priveam,zâmbeam şi ne sărutam mai regulat decât bătăile unei inimi îndrăgostite.Sincer să vă spun,dragii mei, nu eram obişnuit să trăiesc astfel de clipe în care să fiu privit cu atâta drag,în care să aud cuvinte atât de frumoase.Nu eram obişnuit mai ales să accept şi să aştept cu nerăbdare toate acele gesturi ale Iolandei.

Avionul îşi continua zborul către destinaţia ce avea să îmi schimbe cursul şi sensul vieţii.Urma să fiu şi eu un fiinţă întreagă şi să fac parte dintr-o categorie.Stewardesa ne anunţase să ne punem centuriile de siguranţă.Urma să aterizăm.

Trecuţi de punctul de control,ţinându-ne de mână,ne-am îndreptat către primul taxi ce urma să îl vedem.La hotel,ne-am cazat într-o cameră la fel de specială ca şi mica noastră excursie.Cei de la recepţie ne spusese că în acea cameră au fost  cazate numai cupluri proaspăt căsătorite şi aveau impresia că şi noi facem parte din aceeaşi categorie.Şi i-am lăsat să creadă asta.Oricum nu se vedea nici măcar o diferenţă între noi sau alte cupluri căsătorite.

Precum era deja seară târzie,am servit cina la restaurantul hotelului,după care am gustat unul dintre cele mai bune vinuri pe care le-am băut vreodată.Pe chipul Iolandei se putea citi din avion fericirea imensă ce o străpungea din creştetul capului până la călcâie,iar iubirea ei pentru mine alerga nebuneşte prin fiecare venă sau venişoară,oprindu-se regulat pe peronul inimii,făcând-o pe aceasta să tresalte până la cerul infinit al pieptului.Ne-am ridicat de la masă şi am mers la bucătăria restaurantului să îi mulţumim bucătarului pentru cina extraordinară ce o pregătise pentru noi.Auzisem de la cunoscuţi că acesta era un obicei bun în Hawaii,iar bucătarul se simte măgulit când primeşte laude,bine meritate aş putea spune.

Apoi,am urcat în cameră să ne schimbăm vestimentaţia,continându-ne seara pe malul oceanului.Era o noapte cu cer senin şi lună plină.Sunetul valurilor ce se spărgeau una de cealaltă,te faceau să auzi o baladă tristă de dragoste în care iubita de pe lumea cealaltă îşi cheama iubitul singuratic să i se alăture în mare.Era o seară de vis.(Din nou vis).Iolanda era îmbrăcată într-o rochiţă scurtă,de culoare albă,iar părul ei bogat pica pe spate dându-i statului de zeiţă a  mării.Eu,în schimb,eram într-o pereche de bluejeans de culoare deschisă,asortaţi de o cămasă neagră cu mâneciile suflecate,iar  la gât un lanţ din piele ce avea ca şi accesoriu o cruciuliţa mică de argint şi două inele deasemenea din argint.Deşi eram fericit în acel moment în care o ţineam pe Iolanda în braţe şi savuram uşor din ţigară,chipul îmi parea chinuit,iar expresia se asemăna ca aceea a unei victime a destinului.De ce?, nu ştiu.

După ce am stins ţigara în nisipul încă uşor călduţ,m-am aşezat în faţa ei.Am sărutat-o şi urma să scot inelul deja cumpărat din buzunarul cămăşii negre, însă doar cu câteva fracţiuni de secundă înainte de a face acestul lucru,aud o voce de bărbat cum striga o femeie.Iar strigătul lui  era „ Adina ’’. Amintindu-mi de ea,mâna mi-a paralizat şi un nod mi-i s-a instalat în gat.Am mai sarutat-o formal încă odată,după care m-am dezbracat de cămaşa,rămănând în blugi şi m-am aruncat în valurile calde ale oceanului înnotând până la epuizarea atât a corpului cât şi a gândurilor.Iolanda mă privea de pe mal fumând dintr-o ţigară.

După aproximativ jumătate de oră,mă alătur Iolandei,aruncându-mă cu capul în poalele ei.M-am şters de apa de pe faţă şi mâini,mi-am aprins o ţigară şi încercam să mă uit la stele fără a mai gandi nimic.Nu aş fi vrut ca Iolanda să bănuiască ceva.Am renunţat la cererea în căsătorie doar în acea seară datorită amintiriilor despre Adina,însă asta nu mă va face să renunţ la fericirea de care probabil aş putea să am parte alături de Iolanda.Fiind obosiţi amândoi,spre miezul nopţii ne-am hotărăt să ne îndreptăm uşor către hotel.Am lasat-o pe Iolanda să ocupe baia prima,după care îmi venea şi mie rândul.La duş,am zăbovit undeva la jumătate de oră,după care observând că Iolanda adormise,mi-am luat o sticlă de whiskey din bar şi m-am aşezat pe unul dintre şezlongurile de pe balconul camerei,unde mi-am adus aminte de ziua în care plecase Adina.Momentul în care stăteam cu Hunowsky pe banca din parc,aşteptând vreo veste,bileţelul adus de acel copil,conţinului biletului,cafeaua din acea dimineaţă,apelul lui Hunowsky, de toate îmi aduceam aminte.Şi chiar dacă trecuse ceva vreme de atunci,durerea tot îşi făcea simţită prezenţa.

În timp ce ţigara fumega singură în scrumieră, am adormit.Şi acolo am zăcut până dimineaţă,unde am fost trezit de Iolanda.Mai degrabă de ţipetele ei.

-Andrei!!!

-Ce s-a întâmplat?

-Hunowsky.....

Într-o staţie de tramvai

Într-un violet amurg,
pe ploaie,
Într-o staţie de tramvai la margine de'oraş
Stătea el cu inima greoaie
Numărând amintirile ce i-au mai rămas.

Amintiri cu fata întârziată
Ce la liceu veşnic nu ajungea.
Cum o privea cu sete disperată
"Oare va fi cândva a mea?".

Amintiri ale locurilor trecute
Printre care cei doi la braţ au colindat.
Vremuri,secole şi secunde,
Iubirea strop cu strop i-a îmbătat.

Îşi aducea aminte de ale sale buze
Pe care le săruta cu dor neîntârziat.
El era scriitor,ele erau muze
Poezia lor nu s-a menţionat.

Cu părul alb picând pe spate,
La poza ei privirea lui in baltă a reflectat.
Aştepta săracul zi de zi pe moarte
Să îl ducă la fata de care-a fost îndepărtat.

Scrisori,crime şi revederi.( Cap. 7 )

„ Probabil deja ai aflat că nu mă mai aflu printre cei vi.Înainte de a cumpăra acest bilet doar dus catre acea lume despre care auzim atat de multe păreri,am ales sa îţi scriu,să mă destăinui ţie,dragul meu şi să lămuresc plecarea mea.

Înainte de a începe,vreau sa îţi mărturisesc pentru a nu ştiu cata oara că te iubesc aşa cum nu am iubit pe nimeni şi cum bineînţeles nu voi mai iubi.Am înţeles cum sa trăiesc,cum să mă port,cum sa simt,cum să iubesc îndată ce te-am cunoscut pe tine.Iar acum,am invăţat cum să mor.Probabil vei crede că plecarea mea in necunoscut este prea prematură,însă ţin să te anunţ că nu este aşa.La ce folos ar fi fost să traiesc,acolo in Memphis,in anonimatul iubirii de care aş fi fost străină,să trăiesc pană la batraneţe,dacă nu te-aş fi cunoscut pe tine.Aşa măcar,am trăit puţin,dar am trăit intens iubirea care o nutream pentru tine.

Însă să nu crezi că nu înţeleg,sau că nu mi-am dat seama despre ce se întampla.Sunt convinsă că ai plans la aflarea veştii şi că nu vei fi în apele tale o perioadă,dar ştiu că nu mă iubeai.De fapt nici nu ţi-am cerut-o niciodată.La început eram mulţumită să te ştiu langă mine la masă,în pat sau în alte locuri,dar timpul a trecut,iar tu nu mai erai.Nu mai erai cu mine la masă şi ce să mai zic in pat.Ştiam că nu îţi mai starnesc vreo dorinţa  socială ,sexuală sau de orice altă natură.Deşi precum am spus,ştiam de la început că nu mă iubeşti,ma mulţumeam cu actul sexual şi cu prezenţa ta.Pentru mine era suficient.De ce nu s-a putut continua aşa?

Am aflat şi de Denisa,şi de Bianca – (despre Bianca,nu v-am povestit incă) - , şi de restul femeilor care te reţineau pană in zori.Dar cum sa îţi zic?Asta ar fi însemnat  începutul unui conflict,iar mie asta mi-ar mai fi lipsit.Dar am trecut cu vederea şi peste prezenţele feminine din viaţa ta,şi peste momentele în care erai beat şi peste acele zile în care erai irascibil şi nu puteam nicicum să îţi intru in voie.Am trecut cu vederea o perioadă,dar nu ştiu dacă mă crezi,într-un final nu am mai rezistat.Era prea mult.

De ce nu te-am părăsit?De ce nu am plecat acasă?Avea vreun rost să îmi prelungesc agonia morţii pentru tot restul vieţii?Oricum mai crunt este premeditarea morţii decat moartea propriu-zisă.Privesc spre ea şi îţi spun sincer ca imi este puţină teamă,dar nu de moarte ci mai mult de necunoscut.

Am ales să o fac într-o cameră de hotel şi nu în apartamentul tău,pentru a păstra curăţenia şi pentru  a nu-ţi lasa amintiri macabre de fiecare dată cand vei intra în baie.Aici mă gandesc că eşti de acord cu mine.Sper totodată să nu mă jeleşti tare mult.Acum o lacrimă poţi să storci.Vreau să îmi promiţi acum,în momentul în care citeşti scrioarea că te vei concentra pe muncă şi că vei încerca să îţi refaci viaţa.Am ales să îţi dau această scrisoare prin intermediul Danielei deoarece ştiu că ea va reuşi să îţi însenineze puţin cerul „metropolei tale”.Da, Andrei,ţi-am citit toate ciornele.

Iar acum,in încheiere(ooo Doamne mi-este asa greu să ştiu că ajung la sfarşit),vreau să îţi scriu cateva versuri ce le-am găsit printr-o carte rătăcită la tine-n bibliotecă:

„ Îţi scriu aceste versuri gandindu-mă la tine,

Gandindu-ma la tot ce-ar putut fi intre noi.

Legat de-acastă viaţa nimic nu mă mai ţine,

Cu paşi repezi mă-ndrept dincolo de nori”

Rămai cu bine dragul meu.Îmi închei această „ Scrisoare de veşnic bun rămas” cu cele mai sincere două cuvinte ce le-am putut rosti în întreaga mea viaţă: TE IUBESC!”

   Şi dragii mei,acestea au fost ultimile ei cuvinte.Toată perioada noastră a fost ţinută de acel lucru care o caracteriza: Iubirea.Dar acum s-a sfarşit şi cu iubirea ei.A murit odată cu Abby şi dusă e.Tot ce îmi rămane de facut este să mă ţin de promisiune şi să mă concentrez pe cazurile de la birou.Cu alchoolul ar trebui să o las mai moale,iar in rest,totul va fi bine.Nu are cum să fie altfel.

   Următoarea zi,m-am trezit  mult mai devreme decat o faceam în alte dăţi.Nici nu am mancat,m-am îmbrăcat sport şi am ieşit să alerg.Prin efort fizic,mintea mea se golea de toate impurităţile şi reuşeam să mă concentrez pe ce era cu adevărat important.

   După o oră întreagă de alergat,am intrat in baie.Am şovăit cateva clipe cand am zărit cada.Nu era necesar să se sinucidă in altă cadă.Oricum toate îmi vor aminti de plecarea ei.

   După un duş lung de jumătate de oră,m-am îmbracat aşa cum îi plăcea ei.Pantaloni,sacou si cravată neagră iar camaşa albă.-„ Aşa pari mai serios.”-Mi-am luat geanta de pe canapea,unde zăcea din seara precentă şi am ieşit pe uşă.Pe casa scării mi-am aprins o ţigară.În maşina am pornit radioul ascultand ştiriile matinale în timp ce mă îndreptam spre servici.Era un trafic groaznic în care fiecare maşina mergea haotic,iar fiecare participant la trafic parca nu era dornic să ajungă unde şi-a propus.Într-un final,parchez maşina în parcare unde mă întalnesc cu Hunowsky

.

-Pari foarte dornic de activitate Iovane.

-Da.Pot să zic că sunt în cea mai bună stare de a prinde ticăloşi.

-Sper să fie aşa.Avem un caz greu.Ţi-ai băut cafeaua?

-Nu.Nu cred

-Atunci hai peste drum să îţi aduc la cunoştinţă toate detaliile.

-După dumneavostră

    Am intrat într-o cafenea spefic americană cu banchete de culoare roşie,spate in spate ca şi in trenurile personale din Romania,dar bineînţeles acestea nu erau rupte sau urat mirositoare.Mi-am comandat o cafea neagră mare,iar Hunowsky la fel.

-Ascultă-mă cu atenţie.E greu.

-Spuneţi!

-Este vorba de o persoană publică,şi ma gandesc că nu trebuie să îţi mai spun că totul este strict secret.Presa nu trebuie să ştie nici un detaliu despre mersul anchetei.

-Despre cine este vorba?

-Richard James.Vice-primarul.

-Ce e cu el?

-Secretara lui a fost ucisă în noaptea asta.Si ar fi cateva piste ce duc catre el.Ar fi vorba de anumite afaceri care nu sunt tocmai după mersul normal al legii,iar ea avea de gand să îl „toarne”.În urma cu o saptamană mi-a telefonat secretara pe nume Jeniffer Bradley şi mi-a spus că trebuie şă ne întalnim pentru că are ceva foarte important de zis.Urma să ne întalnim azi.

-Si de unde ştiţi că era vorba despre el?

-Mi-a spus ea.Înainte de asta,studiez de ceva timp un caz de fraudă destul de mare.Iar Jeniffer a pomenit despre acel caz şi despre el.Spusele ei mi-au confirmat anumite banuieli de-ale mele care acum au devenit certitudini.Însă nu sunt dovezi.E bun tipul.

-Cum a fost ucisă?

-Împuşcată în inimă.Nici măcar nu s-au obosit să înşceneze o sinucidere sau ceva asemănător.Un accident,ceva.Oricum e gandit tot.Sunt sigur de asta.Acum hai la birou să îţi arăt şi cazul cu frauda respectivă.

    Am intrat amandoi in biroul lui Hunowsky unde am stat închişi amandoi timp de  patru ore pline.Nu vă mai obosesc cu acel caz de fraudă,dar oricum mi-am prins urechiile in el.Era atat de bine lucrat şi ascuns tot,încat doar o minte ca a lui Hunowsky ar fi putut să observe acea mică legatura cu James.Mai întai de toate,trebuie sa legăm crima de el,să îl acuzăm,iar după să rezolvăm şi frauda.

-Mă tem ca i-a fost ascultat telefonul secretarei iar acum sunt şi eu in vizorul lui,din moment ce după apelul telefonic la cateva zile ea a fost ucisă.Iovane,trebuie să acţionam cu toţi neuronii in cazul acesta.Dacă îl prindem pe ăsta,scăpăm lumea de un virus,plus că v-om fi amandoi avansaţi cine ştie cat de sus.Iar partea proastă e ca lumea ne ştie parteneri.Deci ţinta ce e pe spatele meu,e şi pe spatele tău.Ai grijă!

   Înainte de a merge acasă,am vizitat amandoi scena crimei unde am facut poze şi am strans toate detaliile ce păreau suspecte..Am hotarat să lucrăm de acasă pentru a nu îi starni pe curioşii din departament.Nu puteam şti dacă James nu are cumva oameni şi prin SFPD.Tot ce era posibil.

    Aşa că,m-am aşezat la masa din bucătărie cu toate harţoagele pe masă şi am început.Fumam cate o ţigară la fiecare zece minute,iar espressorul de cafea nu se odihnea deloc.Pană în dimineaţa următoare nu am facut altceva decat să caut şi să continui să caut legături între James şi crimă.La un moment dat am adormit cu  capul pe masă printre hartii şi ceştiile de cafea.

   M-am trezit după trei ore.Defapt am fost trezit de Hunowsky.

-Hai repede la bar.

M-am urcat in maşină îmbrăcat tot  în hainele de ieri şi am pornit spre barul nostru cel de toate zilele.

-Trebuia mai întai să te uiţi în oglindă şi după să vi.

-Am adormit către dimineaţă lucrand la caz.

-Foarte bine.Hai să îţi zic.James simte că este urmărit.Defapt cineva i-a adus la cunoştinţă.Azidimineaţă cand să plec către birou,după ce deschid uşa,cade un plic alb pe preş.Conţinea : „ Domnule Hunowsky ,dacă vrei să mai ai zile de trăit,las-o baltă.”

-Atat?

-Era necesar de mai mult?Pe langă asta,am descoperit ceva preţios.În raporul balistic s-a descoperit că glonţul care a străpuns inima secretarei a ţaşnit dintr-un pistol cumpărat  de pe piaţa neagră in urmă cu exact o săptămană.Clientul a fost o persoană cu ceva istorie în spate.A fost acuzat acum caţiva ani de trafic de cocaină,dar a scăpat misterios.Înainte de a intra in lumea asta,a fost soldat in Irak.Nu crezi că ar putea fi omul lui James?

-Ar fi o posibilitate.

-Să îţi zic de ce.Felul  în care el a fost achitat in faţa curţii de justiţie,este unul în care numai o persoană cu influenţă ar fi putut-o face.În acest caz ,soldatul nostru,îi este dator lui James,iar acesta îşi plateşte datoria omorand-o pe săraca Jeniffer.Ai grija că noi urmăm.

   După masă m-am dus catre casă.După ce intru în bucătarie,observ pe acelaşi frigider,un bileţel lipit cu magnet.

„ ’’Iovane...’’ ’’

Verific celalte camere,iar pe patul din dormitor erau patru poze cu mine şi Hunowsky în bar.E clar că erau pe urmele noastre,iar noi pe urmele lor.Chiar în momentul în care doream să îl sun pe Hunowsky,îmi sună telefonul.

-Domnul Iovan?

-Da.Cine este?

-De la Clinica Life vă sun.Doream să vă aduc la cunoştinţă ca domnul Hunowsky a fost adus acum cateva minute in spital.

-Ce,ce a păţit?

-Împuşcat.

   Cand am auzit ce îmi comunica fata de la celalt capăt al firului,am închis telefonul şi am plecat spre spital.

   Ajuns,cer explicaţii tuturor medicilor despre Hunowsky.Se pare că fusese împuşcat de patru ori in piept,iar acum era in comă.Doctorii erau reţinuţi în dreptul lui.Le-am înţeles mesajul.Ohhh James,James, ai intrecut măsura.

   Acum eram singur în tot acest haos.Eram hotărat să merg de unul singur şi să îl împuşc pe ticălos.Naiba s-o ia de carieră şi de tot.

Ies din spital,aprind o ţigară şi mă asez pe bordură cu capul în maini.Cum am să reuşesc acum să îl prind?După vreo douăzeci de minute zăcand pe bordura în faţa spitalului,îmi venise ideea să îi sun pe cei doi detectivi cu care am lucrat la cazul din Sacramento.Puteam să îi introduc în acest caz şi împreună să acţionăm contra lui James.Le spusesem prin telefon că îi aştept la mine acasă să le fac de cunoscut cazul.

   Ies din maşină şi dau să mă îndrept catre intrarea in clădire,dar îmi amintesc că mi-am uitat pachetul de ţigări şi mă întorc.Închid din nou maşina,mă îndepartez la vreo zece metrii de ea,cand dintr-o dată am fost aruncat de explozie pe maşina din spatele meu,spargandu-i parbrizul.Îmi explodase maşina.

    Mă curăţ de praf şi cioburi şi sun la 911.Asta doar pentru a stinge incendiul.Din fericire,singura victimă a acestei explozii era doar o muscă care părea bine instalată în interiorul maşinii mele.În timp ce aşteptam un taxi îi sun pe cei doi detectivi din Sacramento să le comunic noutăţiile.Puteam să am încredere în ei.Numai bine,pană cand o să ajungă ei în Sacramento am timp să merg la secţie să iau una dintre maşinile departamentului şi să îi aştept la intrare in oraş.

   Intru în birou să iau cheile de la maşină,iar chiar înainte sa ies din încăpere,îmi aud numele strigat.Era psihiatrul departamentului,Bianca.Dacă vă amintiţi,o pomenise Abby în ultima ei scrisoare.Cu Bianca avusesem într-o seara o aventură.Am rămas amandoi la lucru să lucram peste program la un caz,iar astfel a avut loc aventura noastră.

-Uite ce e.Hunowsky mi-a spus despre acest caz.A preferat să îţi ascundă acet fapt,să nu fi stanjenit de ce a fost candva între noi.

-Trebuie să mă aştept la o situaţie de acest gen din partea lui.Tot timpul îmi face surprize.

-Acum să lăsăm asta la o parte şi hai la mine in birou.Cred ca l-am prins pe James.

    Auzind aceste lucruri am urmat-o fară ezitare pe Bianca.Cat de mult mă bucuram că nu eram singur.Ea descoperise  legătura între moartea secretarei şi fostul soldat.Pe criminal urma să îl avem.Tot ce mai lipsea era ca acesta să mărturisească că James este în spatele crimei.

I-am telefonat pe noii mei colegi in acest caz,să ne dăm întalnire în faţa departamentului.Azidimineaţă eram singur,iar acum mai am trei ajutoare pe langă mine:Bianca,Harold şi John.

   Ne-am întalnit toţi patru in faţa clădirii şi am mers in cafeneaua de peste drum.Am pus la punct toate mijloacele prin care să îl prindem pe „soldat”.Aveam cateva piste ce puteam să le urmăm.Trebuia să îl găsim la una dintre adrese.Ne-am împărţiit în doua echipe pentru a grăbi prinderea criminalului.Harold şi John,iar eu cu Bianca.

    Noi aveam de verificat patru adrese,iar Harold şi John alte trei.Am urcat în maşină şi ne-am îndreptat către prima adresă.Niciun rezultat.La fel şi la a doua şi a treia adresă.Ultima adresă era la marginea oraşului,într-un cartier de case.Acolo locuia mama soldatului şi aveam informaţii ca acesta a fost văzut în dimineaţa respectivă acolo.

    Ne-a răspus chiar mama acestuia neştiind de ce îl căutăm.

-Da,este acasă.Numai puţin să îl chem.

   Ce ironic.Chiar mama lui avea să ni-l predea.Am urmat-o pană în camera unde era soldatul.Acesta cand m-a văzut a încercat să fugă,însă l-am prins rapid.I-am pus catuşele şi l-am bagat în maşină.De acum pană în momentul în care avea să mărturisească tot,era doar o chestiune de timp.

   L-am pus în camera de interogatoriu,iar Bianca urma să se ocupe de asta.

-Să mă suni te rog.Eu merg la Hunowsky.

   Pe drum,mi-am aprins o ţigară şi mă gandeam la tot cazul.Întradevăr este unul greu.Dar eram fericit pentru că îmi ţinea mintea ocupată,iar astfel nu mă gandeam la moartea lui Abby.Da,era obositor,dar nespus de folositor.

    Hunowsky era tot la terapie intensivă.Încă nu îşi revenise din comă.Cine ştie dacă o va mai face.Am hotărat să stau în salon cu el cateva momente.Chiar dacă stiam că nu mă aude îi spuneam mersul anchetei,iar acum aşteptam ca soldatul să mărturisească tot.Într-un final am adormit.Eram foarte obosit.O zi prea plină.Hunowsky a fost împuşcat şi nu se ştie dacă va mai trăi,maşina mi-a sărit în aer,aflu că şi Bianca îmi este parteneră în acest caz,iar soldatul este prins.Aveam nevoie de acel somn precum are nevoie un călător de un strop de apă în deşert.După două ore mă trezesc.În tot acest timp,am visat toată înmormantarea lui Abby.Era clar că înca eram sub efectul morţii ei.Mă duc la cafeneaua spitalului să beau o cafea.În timp ce sorbeam încet din cafeaua fierbinte şi trăgeam din ţigară,îmi sună telefonul.

-Andrei,soldatul a marturisit.Avem mandat de arest pe numele lui James.Vi?

-Te rog aşteaptă-mă.Vreau să fac eu onoruriile.

 Şi astfel,urma să îl prindem.Şi totul s-a întamplat doar în cursul a două zile.De regulă,cazuri de acest gen,durează şi pană la un an.Toţi cei care am participat la acest caz,am fost în cea mai bună formă.Hunowsky,Bianca,Harold,John şi bineînţeles eu.Păcat de Hunowsky.El era acela care a avut cea mai mare contribuţie la prinderea lui James şi mi-i se părea normal ca el să fie cel care îl arestează.

-Îţi multumesc Bianca pentru tot sprijinul in această anchetă.Nu m-aş fi descurcat fară tine.Cand am auzit că Hunowsky fusese împuşcat,mi-i s-au înnecat toate corăbiile.Credeam că s-a sfarşit cu prinderea lui James.

-Mulţumeşte lui  Dumnezeu.

-Ce treabă are Dumnezeu cu cazul nostru?Are El alte lucruri mai importante de făcut.

-Nici nu îţi trece prin minte cat de prezent este El in tot ce se întamplă in jurul nostru.

-Dacă tu zici.Acum hai să îl arestăm.

Ajunşi în faţa primăriei,mă luase puţin emoţiile.Era cea mai importantă arestare pe care o făceam.L-am sunat pe primar in prealabil să ne confirme dacă James se afla la primărie.

-Domnule Richard James,sunte-ţi arestat pentru comandarea uciderii lui Jeniffer Bradley şi tentativă de omor asupra lui Alexandru Hunowsky.

-Să nu crezi că m-ai învins.Nici pe departe.

-Dar cum numiţi dumneavostră o condamnare pe viaţă?

S-a terminat şi cu asta.Acum am ce veşti să îi aduc lui Hunowsky.Ajuns în spital,înainte să intru în salon,observ o fată blondă stand pe un scaun şi citind presa.Era aceaşi fată blondă cu ochii negrii şi buzele roşii.

-Iolanda?

-Andrei?

-Nu mă aşteptam să te văd aici.Cand ai venit?

-Nu cred ca s-a scurs o oră.

-Hunowsky cum e?

-Tot în comă.

-Ai venit singură sau cu mama ta?

-Mama nu a putut să vină.Aşa că am venit singură.

-Dacă vrei,poţi să stai la mine.Am o cameră liberă şi păcat să dai banii în altă parte.

-S-a facut.

Am putut să îi văd din nou acel zambet inconfundabil şi producător de palpitaţii.Înainte de a merge acasă,ne-am oprit pe la mormantul lui Abby cu un buchet de trandafiri albi.Era un omagiu ce trebuia să i-l aduc.Poate întradevăr,o forţă peste puterea mea de a înţelege,m-a ajutat în acest caz.

Funeralii (Cap.6)

Iar dacă in capitolul trecut am scris despre acea intamplare de care imi voi aminti multă vreme,in care personajul principal era Denisa,acest capitol il voi dedica unei persoane importante in viaţa mea.Poate deja sunteţi confuzi sau ameţiţi de atatea nume de fete.Probabil sunt si critici care ar spune „dar ce tot scri atata despre femei?”.Scriu despre ce e mai frumos in viata unui barbat si ma gandesc ca fiecare scriitor ar trebui sa scrie despre macar o femeie.Eh,ca la mine e mai bogata paleta si va ametesc e altceva.In sfarşit.

Intr-o dimineata de mai(daca imi aduc bine aminte),nu aud alarma de la ceas si ajung sa ma trezesc la ora 10.Trebuia sa fiu la lucru de doua ore deja.Nici nu vroiam sa imi imaginez ce scandal avea sa imi faca Hunowsky.Ma ridic rapid din pat si ma indrept catre baie.Dau drumul la apa de la duş,iar intre timp ma spăl pe dinti ca sa economisesc timp.Deja parca îl auzeam pe Hunowsky „ Ţi-am spus de atatea ori sa nu mai pierzi nopţile cand dimineaţa ai de mers la servici”.Îi stiam atat de bine predica incat nici nu trebuia sa il aud ca deja imi imaginam ce avea sa imi zica.In orice caz,cobor scarile in fuga,incerc sa ma inchei la camasa si sa potrivesc nodul de cravată,verific daca nu mi-am uitat ceva din servieta si urc in masina.Demarez in tromba,incerc sa ajung cat mai rapid la servici,iar cand ajung in faţa sediului constat „ Azi e sambata”.Aveam un sentiment de usurare,dar in acelasi timp eram si nervos.Nu imi explic de ce.

Parchez din nou masina in faţa blocului si urc in apartament.Abby nu era.Nici nu observasem absenta ei cand am plecat catre servici.Iar in acel moment o senzatie de deja-vu mă lovise. „Doar nu....”, „Nu cred.Imposibil”.Ar fi fost culmea sa fiu parasit de inca o femeie,intr-un mod asemanator.Aprind o tigara si ma asez la masa din bucatarie incercand sa imi amintesc daca nu cumva Abby e la lucru azi.O sun,dar telefonul era inchis.Verific dulapurile,insa nu lipsea nimic.Nu isi avea rost ingrijorarea mea,dar in aer plutea un sentiment ciudat.Un sentiment de neliniste si in acelaşi timp un indemn să o caut.Alung orice gand de acest fel şi ma pun sa gatesc.Sambăta era randul meu.Oricum pana la pranz va veni ea acasa.

Trecuseră deja şapte ore de la pranz,se facuse seara,iar Abby nu era venită.Acum grijile mele incepeau sa devină logice.Sun ceva prietene de-ale ei,insă nimeni nu ştia nimic de ea.Urc iarăşi in maşina si ma duc la birou.Se pare ca pana la urmă tot aici am ajuns.Sun la spitale,la morga,peste tot unde imi venea in minte ca ar putea fi Abby.Sunasem,insa nimeni nu imi dadea nici un raspuns.Era deja 10 p.m.,stateam in birou si fumam.Nu o iubeam pe Abby,dar totusi nu imi era indiferentă.Ma ingrijora nespus disparitia ei .Dupa o alta jumatate de ora,telefonul sectiei incepuse sa ma atentioneze ca cineva ne caută.Raspund.Cand am auzit ce mi se comunica de la celalat capat al firului,saliva din gura imi disparuse,un fior rece mă trecuse din creştetul capului pana la călcăie.Se pare ca instinctul meu nu mă inşelase deşi imi doream atat de mult sa o faca.Sfarşesc apelul si mă sprijin de perete cu ambele maini.Inevitabilul se produse.Probabil asa era menit să ne despărţim.In urma apelului imi era adus la cunostinţă faptul ca intr-unul dintre hotelurile din San Francisco,s-a găsit trupul unei femei.Nu imi erau specificate mai multe detalii,dar puteam sa pariez cu viata că era vorba de Abby.Nu mă ghidam eu după presimţiri,dar de această dată nu aveam nevoie de fapte concrete pentru a-mi stabili ideea lugubră.Cobor incet scările clădirii,si incerc sa ajung catre maşină.Înainte de a intra,mă aşez pe capotă si imi aprind o ţigară.Ce rost avea să mă grăbesc undeva unde nu imi doream să ajung,să văd ceva ce nu doream să văd.Pe Hunowsky nici nu m-am obosit să îl sun.O sa afle el intr-un final.Urc in maşină aproape impins de maini nevazute,pornesc motorul si mă indrept catre adresa cu pricina.Căutam cel mai lung drum,incercam sa lungesc „intrevederea” noastră,dar fiecare secunda mă apropia si mai mult de trupul ei neînsufleţit.

După lungi ezitări si cateva tigari fumate in faţa hotelului,intru si ma indrept catre recepţie.Mă prezint si cer sa fiu condus catre locul tragic.Directoarea hotelului se angajă să mă direcţioneze,iar in acest timp imi spunea despre ce este vorba.In schimb eu mergeam inert,mai mult silit decat condus,fumand dintr-o ţigara nepăsand daca imi este permis sau nu si fara sa aud ce imi spunea directoarea.Şi in cele din urma,iată-mă in faţa camerei in care nu doream sa intru.Directoarea(care nu stiu cum o cheama) impinse uşa.Eu intru primul si mă indrept direct catre locul ghicit.Întradevăr despre ea era vorba.Trupul lui Abby zacea intr-o cadă plina cu apa colorată de sangele scurs din vene.Era inevitabil acest final.Iar vinovatul suprem eram eu,detectiv la criminalistică.In ultima vreme nu îi mai dădeam deloc importanţă,vorbeam mai răstit,se scurgeau zile intregi fara sa trec pe acasă,dragoste faceam foarte rar,iar Abby nu spunea nimic.Ţinea totul in ea,iar acum totul s-a scurs odata cu sangele ei.Era prea tarziu să am regrete faţă de comportamentul meu.Ce a fost a fost si nu mai pot schimba cu nimic.

In momentul in care o vazusem pe Abby zăcand in baie,inconjurata de apa plina de sangele ei,in mine s-a rupt ceva.Nu aş putea spune ce s-a rupt,dar am simtit ca o parte din sufletul meu s-a desprins.Un cartier din „Metropola mea” a fost sters de pe faţa pamantului,iar in locul respectiv a ramas doar praf si scrum.

Abia dupa ce am putut vedea cu ochii mei trupul neînsufleţit,l-am telefonat pe Hunowsky sa îi spun despre caz.Dupa incheierea apelului,nu cred ca au trecut mai mult de zece minute si ajunsese la hotel.Cand mă observase,venise spre mine si mă luase in braţe.

-Îmi pare rau Andrei.Sper să treci peste cat mai curand.Condoleanţele mele.

-Da.Mulţumesc.

Nu au fost nevoie de multe probe pentru a ne da seama că este vorba de o sinucidere.Cazul l-am incheiat  în ziua respectivă,iar acum urma să mă ocup de funeraliile ce urmau să aibă loc Lunia ce urma.Deşi era weekend,am reuşit sa rezolv şi să pun la punct toate detaliile.I-am anunţat familia de tragedia ce se petrecuse şi mai cateva prietene pe care le cunoşteam si eu.

Noaptea de Duminică spre Luni,am petrecut-o intr-un bar la doua străzi de mine,unde am incercat sa uit totul cu ajutorul alchoolului,iar catre dimineaţa am ajuns acasă.Totul era atat de pustiu,iar in aer parca plutea prezenţa ei.M-am dus in dormitor,am luat o rochie de-a ei si m-am aşezat pe pat mirosind-o.Asistenta mea,care m-a ingrijit regeste in acel spital din Memphis,care a părăsit oraşul si prietenii doar ca să stea alaturi de mine si să ma ingrijească si aici,nu mai era.Tot ce a ramas,erau hainele,parfumul si pustiul ei.Iar în timp şi acestea urmau să se şteargă.Şi aşa am rămas cu rochia ei in braţe si am adormit pe patul care o anumită vreme i-a aparţinut si ei.

Luni,am fost trezit de apelul lui Hunowsky.Dimineaţa serviciului funebru sosise.Încă de la orele dimineţii soarele îşi aşeza peste oraş patura căldurii,iar lumina lui invada orice incăpere aflată cu puţine minute in urma in întuneric.Era al doilea răsărit pe care Abby nu îl mai vedea.Probabil doar din înnaltul cerului(asta dacă îi era permis).În schimb în cazul meu,soarele nu reusea să pătrunda nici cu lumina,iar de căldura lui eram lipsit.Chiar daca San Francisco se pregătea pentru o zi călduroasă,în metropola mea cea bine cunoscută era frig si ploua mărunt si continuu.Cu siguranţă nu voi mai fi acelaşi si cu siguranţa o să treacă multe răsărituri si apusuri pan’ cevoi putea fi cu vreo femeie.

Acum,(gandeam in sinea mea),Denisa ar putea linistită să  locuiască cu mine.Dar şi ea a plecat si nu a mai dat nici un semn de viaţă.Adina a fugit mişeleşte,Iolanda a rămas in lumea ei(New York-ul era altă lume),iar Abby a luat hotărarea să părăsească această lume de plumb in schimbul celei de mătase.Cu ce greşise săraca fată?Nu a făcut nimic greşit  in afara faptului că s-a lăsat stăpanită de dragostea neagră şi nu s-a ferit nicium de ea.Abby a avut povestea ei de dragoste in care tot universul contempla la finalul ei.Dacă nu pleca Adina,eu nu mai eram in acea incapabilitate de a da randament profesional.Dacă asta nu se intampla,Hunowsky nu m-ar mai fi trimis in vacanţă in New York.Dacă nu aş fi fost plecat,nu m-aş mai fi numarat printre victimele accidentului aviatic astfel incat să ajung intr-un oarecare spital din Memphis şi să dau peste Abby.Dar nu pot da vina pe Ursită si ale sale jocuri.Şi chiar dacă totul mă  adusese langă Abby,aş fi putut să mă comport cum meritadar gesturile mele si lipsa mea de afectiune o omorase cum nu aş fi crezut nici intr-o mie de ani.Dar nu a trebuit sa treacă o mie de ani să se intample acest fatalism.Au trecut doar cateva luni,sau poate mai mult.Nici nu mai ştiu.Am pierdut notiunea timpului,dar cel mai dureros este ca am pierdut-o pe Abby.Atat eu cat şi acele persoane care o iubeau intradevar sincer.Aş fi meritat să mă alatur ei in nefiinţă,dar am fost prea laş sa o fac.

La înmormantare venise multă lume lume.Cunoscuţi si apropiaţi de-a ei,familia lărgită si chiar foşti colegi de servici.Eu cu Hunowsky stăteam langa cavoul ce adăpostea trupul ei.Cată bunatate trebuia să fie  in şeful meu?În toată acea perioada fusese langă mine cu sfaturi,consolări şi mangaiere părintească.Din nou mi-a propus un concediu,dar am refuzat scurt si ferm.

După ce preotul oficiase slujba mortoara,un grup de cantareţe de culoare începuse să cante „Amazing Grace”.Ei îi placea foarte mult muzica gospel,probabil pentru ca a crescut in oraşul lui Elvis,iar acum Amazing Grace era cantată pentru ea.La finele serviciului,m-am dus catre familia ei să îmi prezint din nou părerile de rau si cele mai sincere condoleanţe.Aceştia m-au imbrăţişat plangand si mi-au confirmat ca fata lor mă iubise mult.După ce toată lumea plecase,iar sicriul se afla deja in ţărana pămantului,mi-am aprins o ţigară şi am mai ramas preţ de cateva minute să imi iau cel din urmă rămas bun.

Cand eram pe punctul de plecare,am simţit atingerea unei maini pe umărul meu.Mă speriasem.Cand m-am întors am dat cu ochii de cea mai buna prietenă a lui Abby.Daniela venise din Memphis pentru funerarii,iar pe langa acest motiv,mai venise cu un scop.Mi-a înmanat un plic alb si mi-a spus sa il citesc cand ajung acasă.

De la cimitir am plecat impreună sa bem o cafea.Fiind prietena ei cea mai buna,devenise şi prietena mea.Intradevăr îşi merita acest statut.Era o fata cu principii morale,un caracter aparte si chiar daca suntem incă in atmostferă de moarte,nu pot să nu spun ca Daniela era foarte frumoasă.Dar in ciuda frumuseţii ei,eu nu puteam să mă gandesc decat la Abby si la moartea ei.Şi precum spuneam,ne-am urcat in maşină şi am plecat catre cafeneaua de la parterul blocului meu.Ne-am aşezat la o masă de două persoane si am inceput să reluam discuţia incepută la cimitir.

-În acel plic,se afla o scrisoare de la Abby.Mi-a fost trimisă înainte de..

..

-Am sa o citesc cand voi fi singur.Îţi mulţumesc pentru gestul tău.Nu degeaba Abby te considera prietena ei cea mai bună.

-Dacă ai ştii tu Andrei cat de mult te iubea fata asta,ai fi ajuns si tu intr-o zi să o iubeşti.Dar ea a inţeles şi s-a retras.

-Nu ştiu ce aş putea să spun acum decat ca imi pare foarte rău.

Urmatoarele zile le-am petrecut in biroul meu de la departament.Încercam sa imi ocup mintea cu diferite cazuri,doar că să nu îşi aduca aminte de tragedia petrecută.Pentru a nu simţi atat de brusc,pustiul casei,am rugat-o pe Daniela să stea la mine pană ce va pleca înapoi in Memphis. Aşa o scuteam de plata hotelului si beneficiam si eu de prezenţa unei femei.Chiar daca iubeam sau nu o femeie,frumoasa sau mai puţin frumoasă,eram foarte fericit sa beneficiez pe prezenţa ei.Fie ca ne culcam împreună,fie ca eram doar buni prieteni.Nu concepeam viaţa fara prezenţa unei femei.Nu mai reţin in ce carte am citit dar spunea aşa: „Nu conteaza din ce halbă bei,atat timp cat de îmbeţi”.Şi avea destulă dreptate autorul acestui citat.Toată viaţa am cautat(cel puţin de cand am devenit băiat mare) să mă îmbăt de acea traşnică băutură – femeia.

Această fată extraordinară mi-a mangaiat pot spune rana produsă de moartea lui Abby prin felul ei de a se comporta,prin glasul ei melodic,prin gesturile ei sensibile si cel mai important,prin incurajările ei din fiecare seară.

Spre sfarşitul săptămanii venisem de la lucru destul de tarziu.Daniela era incă la mine.Ea dormea in dormitorul meu,iar eu m-am instalat pe canapeaua din sufragerie.M-am dezbracat de hainele de zi,mi-am luat o pereche de pantaloni scurţi si m-am dus in bucătarie să mănanc puţin dupa care mi-am turnat puţin whiskey in pahar şi am ieşit pe balcon sa fumez o ţigară.După 2-3 minute,o aud pe Daniela cum mă strigă din sufragerie.Cand mă intorc,stătea in pragul uşii doar in capot iar in secunda următoare paharul de whiskey din mană s-a rasturnat pe jos împrăştindu-se intr-o grămadă de cioburi.

Probabil banuiţi care este continuarea.Prefer sa nu o detaliez din respect pentru Daniela.Dar şi daca nu se întampla sa ne daruim unul celuilalt in acea noapte,gradul meu de admiraţie faţa de ea nu ar fi fost catuşi de puţin mai scăzut.

A doua zi dis de dimineaţa,cand m-am trezit,bagajul era facut şi mă aştepta cu micul dejun in bucătarie.Ne-am baut împreună cafeaua,am sărutat-o de rămas bun şi am ieşit pe balcon sa o privesc cum urca in taxi.-Rămai cu bine dragă prietenă.Îmi voi aminti de tine multă vreme.

Am intrat in sufragerie,am aprins o ţigară(bineînţeles) şi am desfacut plicul alb in care se aflau ultimile cuvinte ale lui Abby adresate mine.

În timpul in care citeam,o lacrima a incercat timida sa curgă pe obraz,dar raceala mea interioara a ingheţat-o imediat.Am recitit acea scrisoare cred că de zece ori,iar de fiecare dată o citeam parcă prima oară.

Întreaga scrisoare se numea : „ Scrisoare De Veşnic Bun Rămas”.

Zeita de la conferinta de presa. (Cap.5)

Ajunsesem in stadiul in care imi doream sa ajung.Ajunsesem sa fiu implicat in tot mai multe cazuri la birou,sa fiu plecat mai toata ziua de acasa,iar cand ajungeam,eram prea obosit pentru a mai putea lega fraze coerente cu Abby.Imi aruncam geaca de piele pe cuier,geanta in sufragerie si fie ma puneam sa mananc ce imi gatise Abby in ziua respectiva,fie sa ma intind pe canapea sa ma uit la televizor.Masina de scris a amintirilor mele zacea frustrata si prafuita intr-un colt de camera.Chiar si Abby uita sa o curete cand facea curat prin casa.Da,precum banuiti,Abby locuieste cu mine.Si-a gasit un post de asistenta la o clinica privata din San Francisco si pot sa spun ca aveam o relatie obisnuita.Dar tocmai asta era  problema.Obisnuinta.In toti acei trei ani de relatie cu Adina,fiecare zi era alta,iar niciuna nu semana cu cealalta.Si asta datorita personalitatii ei fermecatoare.Dar acum,ce rost are sa mi-o tot aduc in minte pe Adina?Ea a plecat,eu sunt aici,locuiesc cu o asistenta frumoasa care ma iubeste,incep sa castig din ce in ce mai mult.Multi si-ar dori sa fie in pielea mea.De ce sa ma tot plang?

Intr-o zi,precum imi era ritualul,ajuns de la lucru,ma asez pe scaunul din bucatarie si imi aprind o tigara.Priveam catre Abby care pregatea cina,iar in timpul acesta imi povestea intamplari  din cursul zilei.Conversatii puerile.Dar erau bune  si acestea  decat linistiea zgomotoasa de care aveam parte cand locuiam singur.

S-a asezat si ea la masa si am inceput sa mancam.In acest timp,am desfacut o sticla de vin si am inceput sa bem amandoi in timp ce mancam.

-Cu ce ocazie  draga?

-Am rezolvat un caz greu.Chiar foarte greu.Hunowsky isi pierduse sperantele asupra acestui caz.Se gandea sa il adauge  la “esuate”,dar il mai rugasem sa mai urmarim o pista.Nici eu nu eram sigur ca ne va duce catre criminal,dar se pare ca asa a fost.

-Despre ce este vorba?

Am terminat de mancat,ne-am luat sticla si paharele si ne-am mutat in sufragerie.Am aprins amandoi cate o tigara si am inceput sa ii povestesc.

-Primisem un telefon la birou in care ne era adus la cunostinta o crima ce avusese loc in Sacramento.Nu facea parte de juristictia noastra,dar eram solicitati sa luam parte la acest caz.Crima avusese loc in  cartierul Roseville,in casa unei familii normale si obisnuite la prima vedere.Tatal era avocat de treizeci de ani,mama era manager general la una dintre cele mai mari banci din Sacramento.Cei doi aveau trei copii.Fata cea mare in varsta de 25 de ani,era studenta tot la drept.Dorea sa calce pe urmele tatalui ei.Baiatul mijlociu avea 19 ani si terminase colegiul,iar cel mai mic, Edward,in varsta de 15 ani.Era un baiat cu personalitate ce se facea remarcat peste tot  unde mergea.Nu era ca cei doi.Cred,mai degraba el ar fi bun ca avocat decat sora lui care era o fire mai moale,dar in acelasi timp ambitioasa.Ea se chinuia sa fie avocat,insa Edward o avea in sange.

-Si cine a fost ucis din toti acestia?

-Pai tu cine crezi draga?Normal ca tatal.O familie normala,o crima si mai normala.Cand auzisem franturi din caz ma gandeam ca iarasi un caz normal si simplu in care victima e avocat si a fost ucisa de un fost condamnat.Dar se pare ca nu a fost tocmai asa.

-Cum a fost ucis?

-Cum nici nu iti vine sa crezi.Spanzurat in propria mansarda.Nu tu camere de supravegheat,nu tu amprente,nimic.Criminalistii din Sacramento investigase pe toti cei ce aveau legatura cu cazurile victimei.Nimeni nu parea a fi suspect.Ma gandeam – sa fie ore crima perfecta? Se pare ca a fost o crima aproape perfecta.Langa cadavru,era si un bilet de adio.Cele mai mare sanse sa consider un suicid.

-Si pana la urma….?

-Si pana la urma,ultima pista care o aveam in minte,era chiar nevasta acestuia.Managera  grandioasei West Bank of California.Parea chiar foarte indurerata si mai tot timpul cand o audiam,ii curgeau lacrimile.Vecinii spuneai despre cei doi ca erau un cuplu de admirat,iar ea isi lua in serios rolul de nevasta.Cine s-ar fi gandit?Si cand stai sa te gandesti ca totul a fost premeditat.Ea ii studiase scrisul luni de-a randul,ea fusese cea care ii sugerase  sa isi faca asigurare de viata,si ea fusese cea care il drogase ca sa il poata omori.Si nici nu iti trece prin minte cu ce.

-Cu ce ?

-Cu iarba draga.Il drogase cu marijuana.Cine in ziua de azi nu fumeaza marijuana?Era chiar foarte simplu.Batranul avocat,nu mai suportase stresul si s-a pus sa fumeze putina iarba pentru a se relaxa.Si precum marijuana ii accentuase starea precedenta,stresul a devenit suprem si astfel s-a spanzurat.

-Ce trist.Acum saracii copii au ramas fara amandoi parinti.

-Da asa este.Trist.

Continuasem sa bem amandoi vin.Ne-am lungit la trei sticle de vin rosu,iar in cele din urma am sfarsit amandoi intr-un  somn adancA doua zi urma sa particip la o conferinta de presa despre acest caz.Eram eu,Hunowsky,si alti doi detectivi din Sacramento.Hunowsky imi spusese ca este un adevarat privilegiu sa apar deja la conferinte de presa.E un pas foarte important pentru cariera mea de detectiv.

Si acum,iata-ma deja in fata camerelor de filmat si a aparatelor de fotografiat.Era o atmostfera interesanta pe care nu am trait-o pana atunci.O reporterita(draguta,foarte draguta) imi adresase o intrebare.

-Domnule Iovan,din cate am auzit,dumneavoastra ati fost acela care ati condus ancheta catre sotia victimei.

-Sincer sa va spun,stimata domnisoara, sau doamna?

-Domnisoara…- zambise

-Asa, precum va spuneam,nici eu nu am crezut in acest gand,dar se pare ca Providenta a tinut cu mine de data aceasta.

-E un pas foarte important pentru dumneavoastra din cate am auzit.

-Exact acelasi lucru l-a spus si domnul Hunowsky.

Restul conferintei a continuat cu diverse intrebari,iar dupa a avut loc o mica petrecere,unde au participat inclusiv reporterii.

Cam dupa jumatate de ora,observ acea reporterita draguta ca se indreapta catre mine.Ciudat lucru,inima a inceput sa imi bata putin mai tare decat de obicei.Cand a ajuns in fata mea,gura mi s-a uscat iar palmele au inceput sa imi transpire.Oameni buni,era o zeita a frumusetii.Iolanda,Abby,restul femeilor care nu le mai tin minte numele,pana nici macar Adina nu se asemana cu ea.Era de o frumusete zdrobitoare de orgolii si mangaietoare de inimi.

-Domnule Iovan…

-Domnisoara……

-Denisa Mateescu ma numesc.

-Ai nume specific tarii din care provin parintii mei.

-Da domnule Iovan,sunt din Bucuresti –Spuse ea  in romaneste.

-Nu imi vine sa cred ca am intalnit pe cineva cu care sa vorbesc in romaneste.Nici nu mai stiu daca vorbesc corect.Dar spune-mi te rog Andrei.

-Bine Andrei.Cum poruncesti tu.

Am mers amandoi catre bar,unde ea comandase un Martini,iar eu ca de obicei,un whiskey.Ne-am luat amandoi bauturile si am iesit pe terasa localului.Mi-am aprins o tigara si am imbiat-o si pe Denisa sa ia una,insa nu era fumatoare.Era o fata credincioasa si acest lucru am apreciat la ea.Pot sa spun ca de foarta multa vreme,mai exact de trei ani,nu am fost naucit in asemenea hal de frumusetea unei femei.Iar la Denisa,nu era vorba numai de frumusetea exterioara care ma dadea pe spate.Era vorba si de acea frumusete a caracterului si acea intelepciune sclipitoare.Era foarte sociabila si zambea continuu.Imi povestea ca provine din Alexandria si a studiat facultatea de comunicare si relatii publice si scoala de televiziune.A inceput cariera in Bucuresti precum era firesc,iar dupa doi ani a avut ocazia sa faca practica la un post de televiziune din New York.Dupa alte cateva luni,datorita talentului pe care il avea, I s-a oferit un post la un canal de televiziune din Sacramento unde a avansat rapid.Si nu avea cum sa nu o faca.Imi spusese ca a avut un prieten in urma cu aproximativ doi ani,insa relatia nu a tinut,iar acum este singura.Fericit urma sa fie acel individ ce va pune mana pe aceasta fata extraordinara.Cine nu si-ar dori o fata frumoasa(nu gresesc sa zic,cea mai frumoasa fata din cate am intalnit),despteapta,zambitoare cu o cariera promitatoare?SI totusi,ea era singura.Si vai cat ii mai puteam multumi Cerului pentru acest lucru.

Ii propusesem sa continuam aceasta conversatie intr-un bar unde nu v-om fi deranjati de superiorii nostrii sau de alte elemente disturbatoare.Primise cu fermitate si bucurie.

Am plecat impreuna spre masina mea ce se afla in parcarea locatiei unde a avut parte acel eveniment.Soarele  iesea din tura incet,iar amurgul isi facea aparitia, elegant precum I se cuvinea.Nu aveam idée inca unde urma sa poposim.Se bateau cateva ganduri intre ele care sa imi capteze antentia insa cum as fi putut gandi limpede cu o zeitate in masina.Prezenta ei umplea intreaga masina si eram  beat de mireasma ei.Sincer,chiar imi treceau prin minte ganduri ca Denisa nu e o fiinta umana ci ca face parte dintr-o alta galaxie sau constelatie,poate chiar din Imparatia Cerurilor.Rezultatul intalnirii ei,nu era firesc.Chiar si atunci cand o priveam,imi era sete de ea.Ce avea sa se intample cu mine cand o voi duce inapoi acasa?Si un gand glumet ma facuse sa zambesc.O rapesc si gata.

-Unde mergem? – intrebase Ea

-Ma crezi ca nu am nicio idée?

-Am eu.

-Te rog.

Probabil nu am precizat.Conferinta de presa tinuse loc in Sacramento.Veneam destul de des aici,cunoasteam localuri,dar niciunul nu parea demn de zeita mea.Dupa ce trecusem de  Tower Bridge,podul peste Sacramento River,imi spusese sa o iau la dreapta unde se afla o parcare.Era parcarea unei cladiri ce semana cu o piramida egipteana,iar la ultimul nivel era un local dragut(asa se spunea).

-Este prima oara cand vin aici -  ii spusesem

-Atunci e si mai bine.O sa-ti amintesti acest local mult mai frumos.

-Imi voi aminti aceasta seara.

-Asa sa faci,ca daca nu vai de tine ce vor scrie ziarele.Hehe

Dumnezeule ce zambet.Chiar se intampla ca soarta sa imi surada din nou?Cat de stupid trebuia sa fiu sa gandesc asta?Ii facusem doar o prima buna impresie si atat.Probabil nu ii eram nici indifferent,dar de aici la o relatie de iubire,drum lung.Mai lung decat San Francisco-Bucuresti.

In acel local zabovisem undeva la aproximativ doua ore,timp in care am discutat vrute si nevrute,unde eu o interogam,ea imi lua interviu.Imi recomandase o bautura destul de interesanta pot spune.Se numea Black Russian si era compusa din vodka amestecata cu lichior de cafea.Iar de fiecare data cand beau,imi amintesc de ea.In cele din urma,a venit si momentul in care trebuia sa plecam.

Haida-de.Doar nu aveam de gand sa ii las impresia asta.Trebuia si ea sa tina minte aceasta seara cata vreme va trai.In lift o intrebasem daca a doua zi avea program incarcat,dand din cap ca nu.Perfect.

In parcare mi-am aprins o tigara si mergeam cu doi pasi in urma ei.Mersul ei trebuia imortalizat.Daca as fi fost sculptor,as fi facut-o numai decat.Dar nu eram.

-Zici ca ti-a placut bautura mea,domnule militian?

-Ce inseamna “militian”?

-Asa se spunea la politist pe vremea comunismului.

-Am inteles.Da mi-a placut mult.Un gust intradevar rafinat.Precum si cea care mi-a recomandat-o.

-Hehe.Esti prea dragut pentru un detectiv.Aia sunt mutre acre.

-Stai linistita ca si mie mi se dau tot aceleasi insusiri.

-N-as crede.Tu trebuia sa te faci educator la gradinita.

-Hehe.Asta-i buna.

Am urcat in masina,iar ea si-a luat din nou pozitia ei fermecatoare stand picior peste picior,fusta ridicandu-se putin peste genunchi,dezvelindu-i  piciorul putand observa pielea catifelata si stralucitoare.

-Ma faci sa ma simt bine in prezenta ta.Cred ca am sa te rapesc.-Imi spusese.Ia te uita,gand la gand trage.

-Nu cred ca ai vrea sa rapesti un om al legii.

Gonind cu masina pe autostrada,Denisa credea ca o duc acasa.Daca ar sti ea ce surpriza o asteapta.La un moment dat si-a dat seama ca nu ne indreptam spre casa ei,dar a tacut.Probabil mi-a inteles gestul,dar oricum nu ii trecea prin minte nimic.In drum spre San Francisco,am tacut amandoi.La radio din nou era Lana del Rey,iar din cand in cand o mai priveam pe Denisa.Cand observa acest lucru,zambea rusinat.

Ajunsi in San Franciso,ma intrebase:

-Unde mergem Andrei?

-Toate la timpul lor regina a curiozitatii ce esti.

-Dar vreau sa stiuuu.

-No se puede.

Am oprit masina in fata biroului meu.Am rugat-o sa ma astepte in masina cateva momente.Intre timp l-am sunat pe Hunowsky sa il rog sa imi imprumute cheile de la salupa departamentului.Ii explicasem de ce,iar acordul venise fara intarziere.

-Offf Doamne dar ce curioasa m-ai facut.

-Imediat o sa aflii.

Am aprins alta tigara si am demarat catre portul din San Francisco.Intre timp,am legat-o la ochi sa nu poata vedea unde ne indreptam.Abia am reusit sa o conving sa se lase legata la ochi.In port,o ghidam tinand-o de mana.Cum a pus piciorul in barca s-a dezlegat la ochi si ma privea mirata.Ce cauta intr-o barca a politiei?

-Ma gandeam ca un rasarit ar fi frumos de observant din larg.

Imediat ce i-am facut de cunoscut planul meu,Denisa imi sarise in brate sarutandu-ma pe obraz.Eram bucuros sa o stiu pe ea fericita.

Am avut grija sa aduc tot ce trebuie pentru a face plimbarea pe ocean cat mai placuta.Am luat ceva mancare,vin,sampanie,whiskey,vodka,lichior de cafea,gheata,pop-corn si dulciuri.Toate din barul departamentului.Astfel ne-am petrecut intreaga noapte,vorbind,razand,imaginandu-ne tot felul de intamplari unele haiose,altele de groaza iar unele romantice din cale’afara.

Dupa miezul noptii,vantul incepuse sa fie putin racoros.Un motiv prielnic pentru a o lua in brate pe Denisa.Credeam ca va ezita,dar se lasa moale la mine in brate cu capul pe umarul meu astepand rasaritul.

In momentul cand regele soare incepea sa isi faca aparitia in scena,Denisa scoase un chiot de bucurie.

-Uite,vezi?

-Da draga mea.

-Sunt draga ta?

Acele cuvinte iesire involuntar din gura mea,dar erau binevenite.

-Da Denisa.Imi esti draga.

-Si tu imi esti drag,dragule.

Ne-am privit unul pe celelalt dupa care incet si timid,chiar patetic de timid,ne-am apropiat buzele sfarsind intr-un sarut.Ii cucerisem buzele.Momentul avusese asemenea impact asupra noastra incat amandoi eram istoviti de voluptatea dorintei.

Pe cand am pus barca in miscare,soarele se arata din ce in ce mai mult.Ma gandeam sa o duc pe Denisa la mine acasa,astfel scutind-o de un drum de doua ore.Asa ma scuteam si pe mine,dar Abby era acasa.Nu puteam.

Ajunsi in Sacramento,in fata casei,am mai zabovit cateva clipe.

-Cand o sa te vad?

-Cand vrei tu.Imi dai un telefon si eu te astept.

-Sper doar sa nu fiu foarte ocupat la bioru,dar am sa fac tot posibilul sa te revad.Pana atunci,ma voi gandi la tine clipa de clipa.

Si asa a si fost.De cand am plecat,gandul meu era doar la Denisa.Mergeam pe strada si toate fetele imi pareau ca erau ea.Chiar si parfumul ei naucitor il simteam plutind prin aer.In urmatoarele zilei cand inca nu eram trezit din betia fiintei ei,am strigat-o pe Abby dupa numele ei.A trebuit sa mint ingrozitor.Dar nu cred ca m-a crezut.Poate doar s-a facut sa ma creada.In orice caz,asta nu era a buna.

Urmatoarele saptamani tot imi cautam motiv sa merg in Sacramento.Si chiar si atunci cand nu ma intalneam cu ea,consumam un Black Russian la “piramida”.Gandul despartirii de Abby incoltise in mintea mea si crestea pe zi ce trece.Doar era udat in permanenta de dorul si nebunia ce ma lua in lipsa Denisei.

Intr-o zi,ajuns mai repede acasa de la lucru,am profitat de faptul ca Abby inca nu sosise,am sters praful de pe masina de scris si am intocmit o scrisoare clasica lui Denisa in care ii scriam “sentimentele” mele.Toata aceasta scrisoare am scris-o sub forma unei povesti de dragoste.Imi era mult mai usor sa transpun totul la persoana a treia cu personaje fictive,decat sa ii spun verde-n fata.Am sovait cateva momente in fata cutiei de la posta,dar pana intr-un final am trimis-o.

Astept raspuns o saptamana,doua saptamani si nici un raspuns.A treia saptamana imi verificam isteric atat cutia postal cat si mail-urile.Abia la finele saptamanii a patra,dupa ganduri si idei facute,primesc un apel de pe un numar necunoscut.Era Denisa:

-Andrei?

Am recunoscut vocea din prima zecime de secunda.

-Denisa,ce s-a intamplat?

-A trebuit sa vin de urgenta in Bucuresti.Am sa iti povestesc candva.Imi cer scuze ca nu te-am  sunat sau anuntat.Nu stiu de ce nu am facut-o.

Iar dupa acel apel telefonic,au trecut sase luni in care nu am primit nici o veste de la frumoasa mea zeita.I-am scris regulat,insa in fiecare dimineata,cutia postala a mail-ului tot goala era.Abby a observat acest lucru si banuia ca se petrece ceva ciudat in mine.Dar nu a deschis niciodata subiectul.Prefera sa nu  i se confirme probabil.

Eu insa am continuat sa o visez,sa o vad pe strada,sa o sarut imaginar.Aceasta fata,care pe atunci nu stiam cand o voi  revedea,imi patrundea usor si nesimtitor in suflet.