Visul trist

 Totul s'a intamplat intr'o noapte.Eram in Arad.Plictiseala ma invada din toate partiile,neavand nici o poarta de scapare.Frigul de afara imi schimba gandul de a iesi din masina. In cele din urma am pus mana pe un pix si o foaie,iar dupa cateva minute de gandit profund si suferinta indusa am reusit sa scriu cate un cuvant,cate o propozitie,cate o fraza,iar in cele din urma o poezie.Multii afirma faptul ca poeziile mele sunt triste.Sunt scrise noaptea majoritatea dintre ele.Iar cand in jurul meu ii numai intuneric,ceata si frig,ce nuanta ar putea avea "poeziile" mele?



Am avut un vis.
Am auzit o soapta.
Era o fantoma ce asteapta
In neagra noapte in abis.

Statea cu ochii mari privindu'l,
Asteptad sa vada ce va face,
El in mantia lunga pornind pe drumul
Nu stia ca moartea avea sa'l dezbrace
De mantia'i cusuta de o mie de ace.
Cusuta si facuta de zei din alta lume,
Cu puteri magice inzestrati,
Spunandu'i sa nu mearga pe'acele urme
Unde de viata altii au fost lepadati.
Dar el uitand de sfaturile lor
Pornind in inima cu'ndor
Sa'si salveze a lui iubire
Aflata in a mortii stapanire,
Furata din ale lui puternice brate calde
Asteptand un salvator.
El gonind pe'al sau cal sur
Cu pletele'n vantul dur
Ajunsese la acel abis
Unde fantoma cu'n felinar aprins
Ii spusese ca de se va duce
In lumea celor vi nu va mai putea sa urce.
Printul stapanit de'al iubirii foc nebun,
A ignorat acel indemn strabun,
Inaintand in crunta noapte
In lumea celor fara soapte
Si'a zarit a lui iubita
In a mortii casa'nlantuita.
Pe langa moarte printul s'a furisat
Lanturile le'a dezlegat
Dar in timp ce ei fugeau
Portile nu se mai deschideau.
Moartea negresit din nou i'a prins
IAr felinarul fantomei incet s'a stins.
De mantie el fiind dezbracat,
De iubita'ndepartat,
A inceput sa  cante cu un nebun dor
Tristul cantec de amor.