De ceva vreme,m'am angajat si eu la un post de munca mai interesant. Cu o droaie de sefi si sefe pe care nu ii cunosc inca, cu o droaie de colegi si colege mai mult sau mai putin simpatici. Majoritatea sunt de treaba si cu suflet bun. In special team-leader-ita mea.:). Pe langa asta,ma aflu intr'o grupa de noi veniti unde am cei mai tari colegi. Printre ei se afla si un baiat special, mega ultra giga simpatic si cu un simt al umorului destul de dezvoltat.Probabil fara el in grupa,m'as plictisii si nu as mai merge cu atata "chef de munca". La sfarsitul saptamanii trecute s'a intrecut pe sine si m'a surprins intr'un mod mai mult decat fantastic. Stiind ca sunt un om al literei si al cartiilor,un scriitor amator de poezii s'a gandit sa imi scrie o poezie. O poezie care m'a lasat perplex si care se alfa putin mai jos.
Te'am cunoscut la cafenea
Sorbeai incet din cana ta,
Cu ochii stralucind in zare
Ti'am spus atunci desi nu pare,
Prietene.
Te'am remarcat ca fiind umil.
Un suflet bun,gentil si fin.
Si'atunci am realizat ca tu
Esti cum se spune,
Baiat bun.
Si'am sa sper mereu ca tu
Ma vei privii cu stima tu
A'i sa'mi graiesti mereu,oricand
O vorba buna,un cuvant.
Si c'a s'ajung unde'amceput,
Iti flutura o pleata'nvant
Mi'ai fost simpatic,doar atat
Pe buze aveam un singur gand,
Prietene.
Suflet bland.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu