Doliu Funebru

Ma gandesc la tine

La chipul tau cel de'a pururi inocent.
Dragostea s'a oprit,nu mai vine
Iar acum stau singur,gol si absent.

Te'ai pierdut in negura noptii
Sufletul de tine s'a desprins
Inima'ti plecat'a din regatul dreptatii
Au murit si stele de pe ceru'ntins.

Credeam ca dragostea nu moare niciodata.
Dar totusi nenorocirea mortii a venit.
Port doliu,nemai purtat vreodata
Dupa sufletul de tine chinuit.

Piatra funerara

E intuneric,e ceata si e frig.
Pe strada numai vantul se plimba'n pustiu.
Ratacesc ca un hoinar prin parcul cu vuiet aprig,
Zaresc copaci,cruci,frunze cu suras maroniu.

Bajbaind iti caut mormantul
Uitat de dorul negru ce ma tine.
Iti aduc un trandafir alb crescut special pentru tine
In gradina in care iti simteam sarutul.

Epitaful de pe piatra'ti funerara s'a innegrit
De negura noptii continua si straina.
Daca ai fi stiut cat de mult eu te'am iubit
Nu ai fi plecat atat de repede din gradina.

Visul trist

 Totul s'a intamplat intr'o noapte.Eram in Arad.Plictiseala ma invada din toate partiile,neavand nici o poarta de scapare.Frigul de afara imi schimba gandul de a iesi din masina. In cele din urma am pus mana pe un pix si o foaie,iar dupa cateva minute de gandit profund si suferinta indusa am reusit sa scriu cate un cuvant,cate o propozitie,cate o fraza,iar in cele din urma o poezie.Multii afirma faptul ca poeziile mele sunt triste.Sunt scrise noaptea majoritatea dintre ele.Iar cand in jurul meu ii numai intuneric,ceata si frig,ce nuanta ar putea avea "poeziile" mele?



Am avut un vis.
Am auzit o soapta.
Era o fantoma ce asteapta
In neagra noapte in abis.

Statea cu ochii mari privindu'l,
Asteptad sa vada ce va face,
El in mantia lunga pornind pe drumul
Nu stia ca moartea avea sa'l dezbrace
De mantia'i cusuta de o mie de ace.
Cusuta si facuta de zei din alta lume,
Cu puteri magice inzestrati,
Spunandu'i sa nu mearga pe'acele urme
Unde de viata altii au fost lepadati.
Dar el uitand de sfaturile lor
Pornind in inima cu'ndor
Sa'si salveze a lui iubire
Aflata in a mortii stapanire,
Furata din ale lui puternice brate calde
Asteptand un salvator.
El gonind pe'al sau cal sur
Cu pletele'n vantul dur
Ajunsese la acel abis
Unde fantoma cu'n felinar aprins
Ii spusese ca de se va duce
In lumea celor vi nu va mai putea sa urce.
Printul stapanit de'al iubirii foc nebun,
A ignorat acel indemn strabun,
Inaintand in crunta noapte
In lumea celor fara soapte
Si'a zarit a lui iubita
In a mortii casa'nlantuita.
Pe langa moarte printul s'a furisat
Lanturile le'a dezlegat
Dar in timp ce ei fugeau
Portile nu se mai deschideau.
Moartea negresit din nou i'a prins
IAr felinarul fantomei incet s'a stins.
De mantie el fiind dezbracat,
De iubita'ndepartat,
A inceput sa  cante cu un nebun dor
Tristul cantec de amor.

Albul infinit

Te'am zarit in acea zi de toamna
Erai in rochie alba infinit.
M-ai vazut,ai zambit ca o adevarata mama
Ce are ca prunci,doi ingeri,in infinit.

Zilele au trecut una cate una
Anii pe langa noi ca un vis au trecut
O dorinta am,sa iti sarut cununa
De printesa a vietii,a unui nou inceput

Din acea zi am invatat ce e iubirea
Chiar daca de mine tu nicicand nu ai stiut
Mi'a fost de-ajuns doar un suras,doar privirea
Ce m'a inaltat la ceruri,in albul necunoscut.

Intr'o zi am sa te caut printre stele.
Printre ingeri,printre tot ce e sfintit.
Sa'ti sarut macar cununa
In lumea alba,in albul infinit.

Un prieten

De ceva vreme,m'am angajat si eu la un post de munca mai interesant. Cu o droaie de sefi si sefe pe care nu ii cunosc inca, cu o droaie de colegi si colege mai mult sau mai putin simpatici. Majoritatea sunt de treaba si cu suflet bun. In special team-leader-ita mea.:). Pe langa asta,ma aflu intr'o grupa de noi veniti unde am cei mai tari colegi. Printre ei se afla si un baiat special, mega ultra giga simpatic si cu un simt al umorului destul de dezvoltat.Probabil fara el in grupa,m'as plictisii si nu as mai merge cu atata "chef de munca". La sfarsitul saptamanii trecute s'a intrecut pe sine si m'a surprins intr'un mod mai mult decat fantastic. Stiind ca sunt un om al literei si al cartiilor,un scriitor amator de poezii s'a gandit sa imi scrie o poezie. O poezie care m'a lasat perplex si care se alfa putin mai jos.

Te'am cunoscut la cafenea
Sorbeai incet din cana ta,
Cu ochii stralucind in zare
Ti'am spus atunci desi nu pare,
Prietene.

Te'am remarcat ca fiind umil.
Un suflet bun,gentil si fin.
Si'atunci am realizat ca tu
Esti cum se spune,
Baiat bun.

Si'am sa sper mereu ca tu
Ma vei privii cu stima tu
A'i sa'mi graiesti mereu,oricand
O vorba buna,un cuvant.

Si c'a s'ajung unde'amceput,
Iti flutura o pleata'nvant
Mi'ai fost simpatic,doar atat
Pe buze aveam un singur gand,
Prietene.


                                                                        Suflet bland.

Scrisoare de vesnic bun ramas

 

Iti scriu aceste versuri gandindu'ma la tine.
Gandindu'ma la tot ce'ar fi putut fi intre noi.

Legat de'aceasta viata nimic nu ma mai tine,
Cu pasi repezi ma indrept dincolo de nori.

Visat'am mult la acele zile glorioase
Pierdute'n vrajba vremii de demult.
Din dragostea'ti ramas'a un schelet format din oase
Ce va ramane vesnic in al noptii trist mormant.

Mai sper adesea la mana ta de'a pururi salvatoare
Pe care doar in vise o simteam,
Sa ma scoata din lumea umbrelor,lipsita de culoare
Sa vad lumina la care eu candva tanjeam.

Semnul venirii intarzie sa apara.
Sau poate ca ai facut in mic popas.
Dar acum chiar daca sufletul incepe sa ma doara,
Imi inchei asteptarea cu o scrisoare de vesnic bun ramas.

Amurg de toamna

Azi,6 noiembrie, am adunat cateva cuvinte ce punandu-le impreuna a iesit ce vedeti mai jos.Cum am spus, ii toamna; de acolo si  tenta de melancolie,tristete si romantism.

E toamna si te vreau langa mine.
Distanta dintre noi m-a ucis.
Frunzele imi spun despre tine
Ca in a noptii somn te-ai inchis.

In amurgul palid si pustiu
Mi se pare ca pe tine te zaresc.
Dar acum cand numai iluziile-nfloresc
Adorm in patu-ti purpuriu.

Amintirea ta s-a stins in noapte.
Poate ca si tu pe mine m-ai uitat.
Sentimente,iluzii,dorinte spuse'n soapte
Raman aici,eu din viata am plecat.

Cel de'al doilea paragraf.

Jos se afla cel de'al doilea paragraf din viitorul roman. Care are idei si sugestii ce denumire i'as putea da, sunt binevenite. Si as mai dorii ceva idei cum sa alung raceala. Credeam k ii localizata doar in dreptul inimii, nu si in tot corpul.

"Iar acum cand o  noua intalnire cu ea mi se pare un favor divin, am scris aceste randuri pentru ea. Pentru fata care nu a facut nimic mai mult decat prin sipla’i prezenta sa imi arate ca mai pot avea si eu stari interioare pe care de mult le’am dat uitarii. Acum insa ma intorc inapoi in starea de amorteala si confort asteptand cu o oarecare dorinta in inima ziua cand nu va mai exista nici un “daca”….." 

Un paragraf

Un paragraf din ceea ce se va numi roman candva,intr'o zi atat de indepartata si de necunoscuta.Poate ii un pas prea mare si necesita o foarte mare pregatire.Si Everestul a necesitat o pregatire imensa.Precum a necesitat si o credinta,rabdare si o dorinta de aceasi masura.Everestul meu ii romanul.Trebuie sa incep sa ma antrenez,sa ma pregatesc,sa ma documentez.Ii greu,dar satisfactia reusitei motiveaza pe oricine.Ce este mai jos,este o parte din el.

"Cand am auzit aceste cuvinte buzele mi s’au blocat,gura a inceput sa mi se usuce,palmele sa transpire.Nu era prima fata care era indragostita de mine,dar ea o declarase cu atata frica si convingere in acelasi timp incat prost as fi fost daca as fi respinso."

Sper sa am bucuria ca intr'o buna zi sa pot posta tot.Sa pot ajunge pana in varf.Si promit ca atunci cand o sa fiu in "varf",o sa fac o poza privelistei si o sa v'o arat.Sau o sa o postez.Pana atunci,Carpe Diem.

Urme

M'am luptat cu gandul daca sa public sau nu aceasta poezie atat de repede.Se pare ca a castigat gandul.O poezie pe care zilele trecute am redescoperit'o prin caietele virtuale.Data scrierii nu o mai tin minte,dar o public pentru ca mi'o place si mai trebuie sa o vada cineva.

În sufletu-mi îngheţat găsesc un dor
Ce mă ţine legat cu gândul la tine.
Şoaptele mi-au devenit un rând de suspine
Ce s-au născut din al nostru dulce-amor.

...Sentimentele am încercat să mi le omor
Căutând o ultima scăpare,
Dar tot ce-a mai rămas pe-al inimii ogor
Sunt urmele paşilor către tine
ce se pierd în zare.

Poezia debutanta

Si daca tot suntem la capitolul Inceputuri,doresc sa public prima poezie din anul curent pe care am scris'o.
A fost conceputa intr'o noapte rece,la volanul unei masini dragi inimii mele B 32 BKH(majoritatea poeziilor s'au nascut acolo).
"As avea atat de multe de spus
As dori sa ma asculti,sa'mi raspunzi cu un suras.
As dori sa'mi intelegi focul
Sa te intorci inapoi si sa'mi umpli golul.
As dori sa'mi ierti nevegherea
Sa lupti cu tine,sa'mi alini durerea
As dori sa vi sa ma salvezi
De lumea umbrelor sa ma'ndepartezi.
Dar mi'as mai dori
In caz k nu mai vi
Din innaltul cerului unde ma voi afla
As dori sa te pot vedea
Venind candva la al meu rece mormant
Asa cum te stiu:cu lacrima'n ochi,gandul la mine si privirea'n pamant.
Ohhh...cate mi'as mai dori..."

Inceput

"Am decis.Imi fac si eu blog."Erau gandurile dintr'o seara trecuta."As avea o pagina unde sa imi postez poeziile,unde sa mai fac public cate un gand,unde sa'mi exprin sentimentele".Aceste ganduri au luat amploare astazi 1 Noiembrie 2011.Inceputul lunii cu nasterea blogului este doar o coincidenta.Si tot ce nu este premeditat,tot ce ia nastere dintr'o coincidenta,iasa bine.Acuma sper ca sa fiu multumit de imaginea acestui blog.Si mai sper ca si "VOI" sa fiti macar putin interesati de el.Pana la urmatoarea aparitie,Carpe Diem.