Dupa o lunga iarna grea
M-am intalnit cu ea, si am sperat la acea vara
Ce s-ar fi prelungit dincolo de moartea mea.
Intregul vis era intr-o fericire sublima
In care noi doi de mana pe-alocuri ne furisam
Ne priveam in ochi si ochii in inima
Se oglindau, si visul il iubeam.
Ma ciupeai aievea si-mi spuneai
Ca e realitate si nu este vis,
Ca iarna grea a plecat si acum tu ma iubeai
Iar trecutul negru in zale sta inchis.
Te-am crezut si ma minteam pe mine
Ca intradevar, realitatea fictiunea a invins
Ca tot ce-a fost, in vesnicie va ramane
Si chiar dincolo de moarte, va ramane acest vis.
Dar din vis, ai plecat si nu stiu unde
De asemenea nu stiu inca de ce si nu stiu cum,
Eu am ramas si voi astepta mi si mi secunde
Pana ce vei adormi si vom pleca din nou pe-al iubirii drum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu