Si ce pacat.

Iar acum cand cuvintele au fost rostite

Cand de povara iubirii am fost eliberat,

Ganduri si vise dorite si ne-mplinite,

Toate imi spun, ce pacat.

Ai fost cea care mi-a tinut inima in viata

Ai fost cea care intotdeauna a contat,

Ai fost cea care a spart a inimii mele gheata,

Ai fost doar tu, si ce pacat.

Acum giulgiul adormirii peste inima va fi intins.

Sau poate ca funerariile deja s-au programat.

Iar doliul negru cu cruzime a inchis

Poarta dragostei,si inima imi spune,ce pacat.

Chipul tau imi va ramane vesnic amintire

Atunci cand vreau sa zambesc,sa urlu si sa tac.

Dar s-a stins  usor si ultima flacara de iubire,

Si toate imi spun din nou, ce pacat.

Banca amintirii

Pe banca amintirii stau si imi privesc launtrul
Incerc sa gasesc rostul simtirilor straine,
Doresc sa imi dau seama,e rasaritul sau apusul
Sentimentelor ce ma leaga atat de dureros de tine.


Cand ai plecat din a mea lume,
In diferite feluri am incercat sa te uit.
Intentionam sa-mi scriu chiar memoriile postume,
Sa ti le daruiesc ca pe-un trist,amar avut.

Afirmam adesea ca inima mea nicicand nu va fi atinsa
De dor,de iubire,de ganduri si insomnii,
De patura trezirii ce asteapta sa fie intinsa
Peste tot ce eu numeam candva vesnicile amintiri.

Dar destinul numai feste mi-a jucat.
Te-a adus in calea mea cand ma asteptam mai putin
Iar acum de langa mine mi te-a luat.
Si tot ce mi-a ramas e banca amintirii si-un suspin.