pe ploaie,
Într-o staţie de tramvai la margine de'oraş
Stătea el cu inima greoaie
Numărând amintirile ce i-au mai rămas.
Amintiri cu fata întârziată
Ce la liceu veşnic nu ajungea.
Cum o privea cu sete disperată
"Oare va fi cândva a mea?".
Amintiri ale locurilor trecute
Printre care cei doi la braţ au colindat.
Vremuri,secole şi secunde,
Iubirea strop cu strop i-a îmbătat.
Îşi aducea aminte de ale sale buze
Pe care le săruta cu dor neîntârziat.
El era scriitor,ele erau muze
Poezia lor nu s-a menţionat.
Cu părul alb picând pe spate,
La poza ei privirea lui in baltă a reflectat.
Aştepta săracul zi de zi pe moarte
Să îl ducă la fata de care-a fost îndepărtat.
