Revenire (Cap. 3 )

Ma trezisem intr-un spital din Memphis,intr-un salon obositor de alb cu un singur pat.Eram singur.Incerc sa ma ridic,dar o durere acuta in spate ma facuse sa ma razgandesc si sa ma predau invins patului.Inchid din nou ochii si ma las condus catre regatul somnului.Dupa cateva ore,oricum mai spre dupamasa,deschid din nou ochii.Incerc sa cuprind cu privirea intregul salon.Observ ca era dotat cu televizor,insa televizorul era dotat cu telecomanda?Incerc sa zaresc mult dorita telecomanda,insa nu o gasesc nicicum.Stiam din auzite ca pe langa pat este un buton pe care daca il apas,vine o asistenta.Ehh,se pare ca l-am gasit.Apas de trei ori pe buton dupa care apas incontinuu de parca apasarile mele ar teleporta vreo asistenta la mine in salon.CIudat lucru,in nici macar un minut,o asistenta roscata(era culmea daca si asta era blonda) isi facuse aparitia la mine in salon.

-Vad ca v-ati trezit domnule Iovan.Eram convinsa ca nu veti sta mai mult doua zile in coma.

-Doua zile?Imposibil.Trebuie sa ajung in San Francisco sa merg la serivici.Nu imi permit sa pierd vremea prin spitale.Hunowsky are nevoie de mine.

-Acesta fiind seful dumneavostra?

-Da.

-Tin sa va anunt ca acum este la buffet,dar e aici in spital.A sosit chiar azidimineata.

-Atunci m-am linistit.Ohh Doamne…era sa uit.Andrei Iovan ma numesc.(Ii intind mana incercand cumva sa ma ridic in sezut)

-Abby Stanford este numele meu,domnule Iovan.Stiam cum va numiti oricum.

-Aaaa da.Asa este.Tot caut telecomanda si nu o gasesc.Ma puteti ajuta?

-Sigur ca da,domnule detectiv.Pofiti.

Curios lucru dragii mei.Aceasta asistenta ma facea sa ma bucur de acel accident de avion ce avusese loc.Era roscata precum soarele in apus,,culoarea ochiilor nu am putut-o observa,dar in schimb corpul era de pus in expozitii,vazut de toata lumea.Era prea egosita  sa il tina numai pentru ea si pentru mai cativa norocosi.Sa nu credeti ca era inalta,dar tot farmecul ei,pe langa formele ce le poseda,se afla in privire.O privire care  si cel mai de seama dresor nu ar putea sa imblanzeasca.Iovaneee,te indragostesti de cate o femeie la fiecare 24 de ore.Candva am apartinut unei singure femei,am apartinut Adinei.Acum in schimb apartin tuturor femeilor cu care as putea avea o relatie si totusi sunt al nimanui.

 Auzisem de la Hunowsky ca in urma accidentului s-au constatat patru morti.Dintre care doi faceau parte din echipaj.Era trist ce se intamplase.Ma gandeam la acele familii indoliate cum isi plang mortii.Iar eu am scapat  doar cu niste rani usoare.Intr-o saptamana urma sa ma externeze.Eram bucuros ca ajung intr-un final acasa,dar in acelasi timp,doream sa o vad mai des pe Abby.Daca nu as avea puterea vegherii,usor as sfarsi indragostindu-ma de ea.Acelasi lucru l-am spus si de Iolanda.Si cat a tinut?Pana ce am intalnit alta femeie mai tulburatoare.Ce cauta gagica asta in medicina?In prezenta ei, ma indoiesc ca doctorii ar putea opera in liniste.

Prima zi din spital fusese al naibii de plictisitoare.Ma uitasem la televizor continuu si fara vreun interes.Mai citeam cateva randuri din ziarele plictisitoare de pe noptiera.Noroc ca spre seara,nimerisem un program de muzica la care canta Lana del Rey.Eram indragostit de ea.Asa ca am savurat cum vocea ei imi circula prin vene,devenind una cu sangele meu.Si asa am si adormit.

A doua zi,m-am trezit in jurul orei 12.Am incercat sa ma ridic din pat,iar cu un efort destul de mare,am reusit sa ma sustin pe  picioare.Trebuia sa fac dus.Nu ma mai puteam suporta asa.Sub jeturile de apa fierbinti,ma gandeam la accidentul prin care am trecut.De ce nu s-a terminat totul atunci?Adina oricum a disparut din peisaj ca si cum ar fi murit.De vazut nu am sa o vad vreodata.Poate era mai bine si pentru cei din jurul meu.Daca mi-ar cunoaste Honowsky gandurile,de data asta nu m-ar trimite in nici o vizita.M-ar lega de un scaun si m-ar tortura pana ce mi-ar iesi din cap toate prostiile legate de Adina.

Dupa ce am iesit de la dus,ma simteam schimbat,nou si sanatos.Pacat ca totul era doar o parere de-a mea,iar durerile de spate si ametelile si-au reluat cursul lor malefic.Aveam insa norocul ca salonul in care eram repartizat era dotat cu baie proprie.Spitalul nu era foarte mare si chiar pot sa zic mai degraba era o clinica.Nu imi era cunoscut inca daca era privata  sau apartinea de stat.Sincer nici nu ma interesa atat timp cat eram tratat regeste si asta ma facea sa ma simt foarte bine.Asezat in pat,cu capul pe perna pufoasa si mirositoare a balsam,pornesc televizorul.Nimerisem chiar un reportaj la un canal local de televiziune in care era prezentat accidentul.Filmarile si pozele de la locul accidentului ma ingrozise.Si din nou ma intrebasem de ce nu am murit si eu.Schimb nervos canalul si ma opresc la un documentar despre constructia podurilor  celebre,unde zaresc iubitul Golden Gate.Asa dor imi era de orasul meu destrabalat.Si aducandu-mi minte de orasul meu,mi-am adus aminte ca mi-e dor si de o tigara.Hunowsky a trebuit sa plece de urgenta in San Francisco si nu imi lasase nici macar una.Spunea ca nu imi strica o saptamana de repaus .Dreptate avea,dar nu eram interesat sa ii urmez sfatul.Apas pe butonul magic,asteptand sa apara Abby.

-Da domnule Iovan.Spuneti!

-In primul rand,as vrea sa iti spun ca m-as simti mai bine daca mi-ai spune Andrei.Ma face sa ma simt batran daca ma iei cu “domnule Iovan”.Iar in al doilea rand,cel pentru care te-am si chemat,am o foarte mare rugaminte la tine.

-Orice Andrei.

Hmmmm,orice?Nu cred ca a fost intelept raspunsul ei.

-Nu am mai fumat de cateva zile si imi doresc mult sa o fac.Daca ma poti ajuta intr-un fel sau altul in aceasta privinta?

-Ce tigari fumezi?

-Marlboro e in regula.

-In jumatate de ora am pauza si am sa cobor la magazin.

-Iti multumesc Abby.Esti draguta.

Si asa am rezovlat si problema cu tigarile.Abby era perfecta.Perfecta la fel cum a fost si Iolanda,si cum aveau sa fie si urmatoarele femei ce am sa le intalnesc.Urmatoarele zile in spital si-au avut rostul.Am fost foarte bine tratat de fiecare asistenta,dar din partea lui Abby primeam un tratament special.Cand era de noapte si nu era multa activitate in spital,ma vizita,iar vizitele ei se prelungeau pana in zori uneori.Stateam in fata geamului amandoi,fumam,eu eram rasfatat cu vin rosu,priveam catre luna si cerul senin si ne intrebam unul pe celalalt,cand o sa ne mai vedem.Pe zi ce trecea,eu ma refaceam din ce in ce mai simtitor iar ziua externarii se apropia  prea repede.Cred ca este pentru prima si ultima data cand ma aflu intr-un spital si nu imi doresc sa fug din el.Si totul din cauza ei.Din cauza femeii.

Era prea mare distanta dintre noi.Eu in San Francisco,ea in Memphis.Bineinteles ca as putea sa merg cam o data pe luna la ea,insa ce rost va avea acest chin de ambele parti.Ori eram impreuna,ori deloc.Ce rost  avea sa rup bandajul incet?Oare durerea nu e mai cumplita cand prelungesti despartirea?Nu mai tin minte unde citisem,nici nu e relevant,cineva spunea ca acele clipe,putine sau mai multe,care le ai inaintea mortii,sunt mai cumplite decat moartea insasi.Bineinteles ca le cam dramatizez acum,dar cat de cat se aseamana cu noua mea povestioara.Sa o rog sa se mute in SF?La ce folos?Nu o iubeam.

De momentul externarii ma mai despartea doar o zi.Era ultima noapte care o mai petreceam in acest spital,si parca aveam emotii asupra acestui fapt.Ma intorc in San Francisco.

Ma duc la geam sa aprind o tigara.Mai aveam si putin vin de serile trecute.Era trecut de miezul noptii,dar nu aveam deloc stare pentru a dormi.La cat m-am odihnit saptamana aceasta,nu imi este de mirare .La un moment dat,aud o bataie scurta si timida in usa si ma intorc.Era bineinteles Abby.

-Sper ca nu deranjez.

-Deloc.Te rog intra.

-Nu ai somn,nu?

-Nu prea.Probabil pentru ca e ultima seara.

-Nici eu nu am putut sa adorm.

-Cum?Nu esti de noapte?

-Nu.Azi nu trebuia sa vin la lucru.Aveam o zi de concediul,iar domnul doctor a spus ca doar azi o pot lua.

-Si atunci ce cauti aici?

-Mai are rost sa intrebi?

Si spunand aceste cuvinte,vine timida catre mine,imi ia tigara din gura si trage un fum dupa care o arunca pe geam.Incepe si ma saruta cu patima si ma indreapta catre pat.Ne aruncam amandoi pe el si ea incepe sa ma dezbrace din tinuta de noapte care o aveam.Ea era doar intr-o pereche de blugi scurti si taiati cu franjuri,un maieu alb si o camasa albastruie aruncata peste si prinsa in doi nasturi. Corpul ei emana un miros care ma scotea din acel salon de spital trist de alb si singuratic,si ma purta dintr-o galaxie in alta,in lumi care nu credeam ca exista in tot universul,in locuri de o minunatie absoluta.Intr-un final,adormim amandoi obositi.Racoarea diminetii m-a trezit si am inchis geamul.Se facuse destul de frig in camera.Nici nu bagasem de seama.Abby nu se mai afla in pat. In locul ei era un biletel.Inca unul?Femeile de azi,nu mai stiu sa vorbeasca decat prin bilete?Iau biletul cu dezgust,imi aprind o tigara,ma indrept catre geam sa il redeschid.Desfac biletul si citesc:

“Draga Andrei,imi cer iertare ca am plecat asa.E mai bine pentru amandoi sa incheiem aceasta poveste frumoasa cu amintirea de azinoapte.Iti multumesc pentru ca ai fost al meu.Iti multumesc pentru toate serile in care stateam amandoi la geam si priveam  cerul si stelele.Iti multumesc pentru  tot.Sa nu ma uiti.Sa te gandesti si la mine din cand in cand.Iar acum,catre final,iti doresc drum bun catre casa si cu speranta in suflet,iti spun, La Revedere”

Hai ca pot sa zic ca tot in folosul meu este.Macar am fost scutit de drame,si despartiri cu imbratisari lungi si anticipari de lacrimi.Lasitatea ei tot in folosul meu era.

Am mai fumat o tigara stand pe fereastra si bucurandu-ma de aerul curat de care beneficia vestitul Memphis,dupa care am facut un dus,un ultim dus in acest spital.Mi-am impachetat hainele,am sunat dupa asistenta si am plecat catre receptia spitalului pentru a-mi intocmi fisa de iesire.Le-am salutat respectos pe asistente si le-am multumit pentru ingrijirea nemaipomenita de care am avut parte.

Iesit pe usa spitalului,imi pun micul geamantan jos,aprind o tigara si inchid ochii,in semn de multumire pentru faptul ca am iesit intreg din acel spital.Urma sa merg la aeroport sa imi iau bilet catre San Francisco,dar inainte de asta,daca tot ma aflam in Memphis,cum as putea rata minunatul Graceland.

Ma indrept catre o statie de taxi din apropierea spitalului,imi pun geamantanul in portbagaj si ma urc pe bancheta din spate.

-Graceland please.

Am vizitat sanctuarul regelui Elvis aproximativ doua ore.Si cu siguranta as fi putut zabovi inca pe atata daca nu ar fi trebuit sa plec la aeroport.Intre timp ma sunase Hunowsky,spunandu-mi ca imi rezervase el bilet pentru ora 8 p.m.

Intervalul de ore dintre vizita la Graceland si decolarea avionului,l-am petrecut prin Memphis,plimbandu-ma prin parcuri si librarii,cumparandu-mi ceva carti,destul de interesante pot sa zic,si  bineinteles nu puteam sa ma duc cu mana goala in fata sefului meu.Lui ii cumparasem  Contele de MonteCristo de Alexandre Dumas.Eu o citisem cu mult timp in urma,insa el, nu se putea lauda cu asta.Uneori pe masina  ii mai povesteam intamplari din carte.Pe mine,unul,ma fascinase.

Ajuns in Memphis International Airport,ma indrept catre Check-in sa termin cu tot procedeul necesar,dupa care ma asez in cafeneaua aeroportului.Comand mai ca tot timpul,un wiskey,espresso si un cola.Eram din nou singur intr-un aeroport strain unde nu cunoasteam pe nimeni si nici nu doream sa cunosc pe careva.Ce bine ca nu erau prezente feminine in jurul meu de data aceasta.Desi avusesem o saptamana foarte linistita,aveam nevoie de a fi singur,de a-mi savura incet consumatia si de a ma gandi la tot ce s-a intamplat.Sa recapitulam.

Am cerut-o in casatorie pe Adina,iar a doua zi ea a plecat miseleste.Hunowsky m-a trimis intr-o vacanta in New York sa imi revin dupa drama ce se petrecuse,iar eu ma culcasem cu nepoata lui.In calatoria spre casa,unde asteptam sa vin sa imi reiau postul,sa rezolv cazuri si sa ma bucur de frumusetea orasului meu,am sfarsit intr-o aterizare fortata in Memphis,unde si aici,am cunoscut o asistenta pe care nu o voi uita curand cu care de altfel m-am si culcat.Am vizitat mult doritul Graceland,iar acum imi beau wiskey-ul incet fara macar sa-mi ruleze un plan de viitor in minte.Probabil v-am si plictisit cu gandurile si activitatiile mele.Acestea nu au fost atat de imprevizibile si interesante precum cele precedente.Imi cer scuze.Am inceput sa devin un plictisit si un plictisitor.Probabil urmatoarele cazuri de care voi avea parte,au sa va capteze antentia mai mult decat o saptamana intr-un spital cu asistente usuratice,dar dormice de a gusta viata si tot ce tine de ea.Chiar as putea sa le dau un premiu Nobel pentru trairea vietii.La finalul vietii,cand v-or fi intrebate ce au facut in tinerete,macar v-or putea spune ca s-au distrat.Eu,am iubit si m-am plictisit.Si asa plictisit cum sunt,sorb ultimul strop de cola ce a ramas,sting tigara in scrumiera ce parea de cristal,dar probabil nu valora mai mult de un dolar,si ma intrept catre Gate.Avionul era aproape gol.Erau mai multe scaune libere decat ocupate.Daca va indrebati daca nu imi este frica de avion,ei bine,va raspund ca nu.De cat ghinion ar trebui sa am parte sa fiu partasul a doua accidente de avion in cursul unei singure saptamani?Imi alung gandul,imi pun castile in urechi(ca de obicei) si inchid ochii.In mp3 suna o melodie a lui Warren Zevon care spunea “keep me in your heart  for a while”.In acel moment mi-am adus aminte de ce imi spunea Abby ” Sa nu ma uiti.Sa te gandesti si la mine din cand in cand”.Promit Abby ca nu te voi uita.Mi-ai facut sederea in spital mult mai placuta decat daca nu erai tu acolo.Eu sunt acela care trebuie sa iti multumeasca pentru clipele pe care mi le-ai daruit,pentru serile in care ne holbam amandoi la luna si ne intrebam cand o sa ne revedem,pentru pachetul de tigari si sticla de vin si nu in  ultimul rand,pentru ca ai fost a mea.

In timp ce ma gandeam la intreaga saptamana cu Abby,cu Zevon cantand in castile de la mp3,am adormit.A fost un somn linistit,fara vise sau turbulente.M-am trezit exact la semnalul stewardeselor pentru a-mi pune centura de siguranta.Urma aterizarea.Totul a decurs ca la carte,iar acum asteptam sa se deschida usile avionului sa coboram.

M-am urcat in taxi,am dat adresa locuintei mele si mi-am pus capul pe spate.Eram din nou in San Francisco dar parca au trecut ani de cand nu am mai fost aici.Soferul incerca sa schimbe cateva vorbe cu mine,dar eu raspundeam scurt,doar din politete.Am platit cursa,mi-am luat geamantanul din portbagaj si sufland fumul de tigara ma uitam la blocul in care locuiam.Imi era dor de vagauna mea pustie.Arunc chistocul de tigara in strada si urc in apartament.Totul straluceste de curatenie.Era bun sfatul lui Hunowsky.Aveam nevoie de o menajera.

Imi desfac bagajul,pun hainele la spalat si cobor pana la cafenea sa mananc un corn cu cascaval si sa beau un mochacino.Nu am zabovit mai mult de jumatate de ora dupa care am urcat in apartament si m-am asezat la masina de scris,unde m-am pus  sa imi astern pe hartie vacanta petrecuta in New York si spitalizarea din Memphis.Era o zi de vineri seara.Prietenii ma chemase sa iesim in oras intr-un bar sau club,dar nu aveam deloc dispozitia necesara.Dupa ce am terminat de scris,ma imbrac si ma indrept catre Parcul Central.Ma asez pe banca pe care am stat cu Hunowsky la disparitia Adinei si imi aprind o tigara.Imi era totusi dor de ea.Am incercat sa o inlocuiesc cu Iolanda,cu Abby,dar iubirea care o aveam pentru ea nu putea sa moara dintr-o data.Singuratatea din casa,imi amintea si mai mult de ea,iar fiecare cafea pe care o beau,imi aminteste de ea.Vantul incepea sa bata usor,iar noaptea pusese stapanire peste oras.Mi-am adunat gandurile,m-am adunat pe mine din cele milioane de parti in care eram si m-am indreptat catre apartament.Urc scarile pe intuneric si zaresc o silueta in dreptul usii mele.Pun mana pe pistol si ma indrept catre acea silueta.Era o femeie asezata pe scari cu geamantanul langa ea.

-Andrei…

-Abby?