Gand nostalgic dupa vremi demult apuse.

Probabil sunt persoane care sunt multumite( si bravo lor) de epoca in care s'au nascut.De epoca in care Providenta a ingaduit sa ia nastere.Ei bine eu nu ma aflu printre acei oameni multumiti si asta o zic spre rusina mea.Mi'ar fi suras ideea sa ma nasc acum vreo 5-6 decenii in urma.Mai exact in 1953.Am o slabiciune pentru acel an.Acum as fi batran.Insa as putea spune ca mi'am trait tineretea intr'o era mai putin intunecata ca cea din prezent.Bineinteles ca si in acea perioada erau dezavantajele vremii.Nu vorbesc acum de regime comuniste sau democratice.De tehnologie avansata sau primara.Ci de caractere si diferente dintre caractere.Inainte sa imi exprim gandul,subliniez.ii doar parerea mea si felul cum vad eu lucrurile.In acea perioada erau promovate valori inalte.Era promovata scoala absolvita in mod corect si pe buna dreptate.Pirateria si plagiatul nu erau la ordinea zilei.Librariile erau pline de tineri studenti si oameni de toate varstele dorinci de lectura si nu de ceaiuri cu tot felul de arome sau de un adapost impotriva ploii de afara.Muzica de altfel,avea substanta calitatii.Nu vreau sa fiu inteles gresit ca acum nu se produce muzica buna,dar fiind mai conservator tind catre acel stil(si repet,nu condamn era si obiceiurile actuale).Mi'ar fi placut sa merg pe strazile pavate catre facultate,liceu,lucru,sa aud vesti,sa vad afise privind concerte cu formatii consacrate precum Phoenix.Revenind la caractere si diferente dintre caractere,directorul se demitea sa vorbeasca cu muncitorul de jos.Profesorul lua pranzul cu elevul la cantina scolii,iar femeile si barbatii nu erau avantati(intr'o masura asa de mare ca acum) dupa ceea ce izbeste ochiul si portofelul.As continua cu foarte multe idei si ganduri nostalgice dupa o vreme  in care nici macar nu existam,insa somnul,si oboselile acumulate de alungul zilei ma doboara.Posibil sa revin candva la acest gand.Iar celor ce sunt multumiti si incantati de aceasta epoca a fibrei optice,toata stima si felicitarile mele.

Inghetat sfarsit.

Poezie nascuta in urma cu aproximativ 365 de zile.O postare pe blog putea fi posibila doar in conditiile in care termometrul ia valori si ganduri negative,microbii si mustatiile sunt inghetate,iar cearceaful alb define giulgiul ierbii fosta candva verde.Se intrepratund doua idei:prima ar fi scena vizuala care poate fi vazuta de orisicine,iar actul doi din spatele cortinei prezinta scurtmetrajul din sufletul poetului.Iar acum pofta buna ochilor si sufletului:

Flori de gheată-mi bat la geam
Si-mi spun că vara-i departe.
As vrea să ies, să lupt cu-acest troian
Dar tot ce-mi doresc sunt doar iluzii desarte.

Totul miroase-a "nimic"
În fată am o imagine lugubra
Un strop de soare a-as vrea, un pic,
Dar o voce-mi spune: “Taci si-ndură!”

Ma complac în crunta amorteala
Speranta moare ultima, si a murit.
Din floarea dragostei a picat si ultima petala:
Constat că viata si moartea, în cele din urma, s-au unit.